Exporturile de petrol din Orientul Mijlociu au revenit la aproximativ 94% din nivelul înregistrat înainte de conflictul dintre SUA și Iran. Conform datelor furnizate de Kpler și unei analize a Burggraben, fluxurile prin Strâmtoarea Ormuz se mențin la o medie de 13–14 milioane de barili pe zi, calculată pe o perioadă de șapte zile. Această activitate reflectă o stabilizare a tranzitului, însă cu o structură fundamental diferită față de perioada anterioară conflictului.
O schimbare majoră în dinamica fluxurilor este absența totală a exporturilor iraniene, care anterior reprezentau circa 2 milioane de barili pe zi. În prezent, toate încărcările din regiune provin din tranzacții noi, nu din petroliere care fuseseră blocate anterior în Golful Persic din cauza războiului. Analistul Robin Brooks, senior fellow la Brookings Institution, susține că Teheranul a pierdut controlul asupra Strâmtorii Ormuz în urma atacurilor SUA asupra capacităților militare și a radarelor iraniene.
Situația economică din Iran complică poziția de negociere a acestui stat, în condiții de colaps economic, inflație ridicată și depreciere record a rialului. Robin Brooks a declarat că Iranul nu mai are piese de schimb relevante pentru Donald Trump, având în vedere că economia sa este într-un declin profund. Această vulnerabilitate ar putea explica motivul pentru care președintele SUA nu consideră încheierea unui acord cu Teheranul ca fiind o urgență imediată.
Pe de altă parte, exporturile Arabiei Saudite au înregistrat o creștere semnificativă, de la un minim de 4 milioane de barili pe zi în timpul conflictului, către pragul de 6 milioane de barili pe zi. Regatul se apropie de media lunară din 2025, beneficiind de o nouă rută de navigație creată de armata americană de-a lungul coastei Omanului. Donald Trump a menționat că prin strâmtoare au trecut peste 20 de milioane de barili, o cifră confirmată de un oficial american prin volumul de 22 de milioane de barili exportați într-o singură noapte.
Pe plan diplomatic, vizita lui Xi Jinping la Casa Albă a consolidat poziția SUA privind libertatea navigației. Beijingul a acceptat principiul conform căruia nicio țară nu poate impune taxe pentru tranzitul pe căile navigabile internaționale, un punct critic în disputa cu Iranul. Declarația comună SUA-China subliniază că Iranul trebuie să își respecte angajamentele privind programul nuclear, reducând astfel spațiul de manevră al Teheranului în contextul fluxurilor petroliere ridicate.
Conflictul dintre SUA și Iran a reconfigurat securitatea energetică globală prin controlul rutelor maritime strategice. Strâmtoarea Ormuz rămâne un punct de presiune geopolitică majoră, unde stabilitatea tranzitului este direct influențată de capacitățile militare ale marilor puteri și de controlul asupra infrastructurii de navigație, afectând direct prețurile și stabilitatea piețelor de petrol.
