Donald Trump a respins propunerea transmisă de Iran pentru redeschiderea strâmtorii Ormuz într-un termen de șapte zile. Decizia președintelui american vine într-un moment de tensiune maximă, în condițiile în care Washingtonul analizează posibilitatea reluării atacurilor asupra Iranului după alegerile parlamentare de la jumătatea mandatului, programate pentru luna noiembrie. Această evoluție marchează un nou punct de blocaj în relațiile diplomatice dintre cele două puteri, afectând stabilitatea securității regionale.
Propunerea iraniană, care prevedea începerea procesului de redeschidere imediat după acceptarea planului de către SUA, a fost întâmpinata cu scepticism. Donald Trump a manifestat o atitudine sfidătoare prin publicarea unei hărți a zonei pe rețeaua socială Truth Social, pe care a marcat-o cu denumirea de „Strâmtoarea Trump”. Conform informațiilor furnizate de Wall Street Journal, președintele american este sceptic cu privire la capacitatea Teheranului de a respecta și de a implementa cerințele impuse de partea americană.
Pe partea iraniană, șeful diplomației, Abbas Araghchi, a declarat de la sediul ONU din New York că decizia de a accepta sau respinge acest plan aparține acum Washingtonului. Președintele Massoud Pezeshkian a susținut, într-un interviu pentru CBS, că totul poate reveni la normal dacă Statele Unite acceptă să procedeze conform protocolului semnat în iunie. Conform liderului iranian, procesul de normalizare ar putea începe chiar în ziua în care Washingtonul decide să accepte acest mecanism de redeschidere.
Conflictul actual este intensificat de faptul că redeschiderea Ormuz este un punct central al disputelor dintre Teheran și Washington, după loviturile aeriene asupra Iranului efectuate de SUA și Israel la sfârșitul lunii februarie. Importanța strategică a acestei rute maritime este uriașă, având în vedere că, înainte de începerea conflictului, o cincime din hidrocarburile mondiale erau transportate prin această zonă. Blocarea accesului în această strâmtoare afectează direct fluxurile globale de energie și stabilitatea piețelor.
Protocolul de înțelegere semnat în iunie viza încetarea războiului și desfășurarea negocierilor despre programul nuclear, însă interpretările divergente au dus la eșecul discuțiilor. Teheranul solicită oprirea ostilităților pe toate fronturile, inclusiv în Liban, și deblocarea fondurilor înghețate. Această cerință este vitală pentru economia iraniană, care se confruntă cu o prăbușire și cu o creștere vertiginoasă a prețurilor, fenomen care a declanșat recent proteste populare masive în interiorul țării.
Sancțiunile economice impuse de Statele Unite afectează tranzacțiile internaționale ale Iranului de zeci de ani, începând cu Revoluția Islamică din 1979. Din cauza acestor măsuri, activele iraniene din străinătate au fost înghețate, iar presa locală a estimat, în cursul primăverii, că valoarea acestor fonduri se situează între 100 și 123 de miliarde de dolari. Această presiune financiară rămâne un element determinant în negocierea privind accesul la rutele maritime strategice.
