Situația hidrologică de pe fluviul Nistru a atins un prag critic, determinând convocarea unei ședințe extraordinare a Comisiei Nistrene. Autoritățile de la Chișinău se confruntă cu un deficit istoric de apă, raportat de reprezentanții Ministerului Mediului. Această stare de alertă este cauzată de scăderea alarmantă a volumelor de apă din bazinul Nistrului, ceea ce pune sub presiune securitatea resurselor hidrice regionale.
În cadrul discuțiilor dintre cele două state vecine, partea ucraineană a anunțat că nu mai poate menține volumele obișnuite de evacuare a apei. Această decizie este luată pentru a evita epuizarea completă a rezervelor din lacurile de acumulare. În Ucraina, alimentarea cu apă în unele localități se realizează deja pe un program stabilit, cu intervenții de câteva ore pe zi, din cauza deficitului de resurse.
Problema este agravată de faptul că debitul minim menținut până în prezent nu mai poate fi asigurat. În ultimele două săptămâni, volumul natural de apă care intră în lacul de acumulare de la Novodnistrovsk a fost de doar 27 m3/s. Autoritățile ucrainene au informat că este imposibil de deversat un debit mai mare decât cel care intră în lac, pentru a preveni sistarea totală a aprovizionării cu apă a localităților deja afectate.
Evoluția nivelului apei în lac depinde direct de precipitațiile din partea superioară a bazinului, singura variantă care ar permite majorarea deversărilor către Republica Moldova. Dialogul dintre autoritățile celor două țări rămâne constant, iar Comisia Nistrena se va întruna în noi ședințe în cazul apariției unor circumstanțe noi. Monitorizarea parametrilor de mediu continuă pentru a găsi soluții de limitare a efectelor secetei.
Pe lângă Nistru, criza afectează și alte bazine majore, precum Prutul. Ministrul Mediului, Gheorghe Hajder, a comunicat că debitul de apă evacuat din lacul de acumulare Costești–Stânca în râul Prut a fost redus la 14 metri cubi pe secundă. Președintele Maia Sandu a subliniat necesitatea adaptării infrastructurii de captare și a investițiilor în rezerve, pentru a face față unor perioade de secetă care vor deveni tot mai frecvente.
Această criză hidrologică se înscrie într-un context de vulnerabilitate a resurselor naturale în regiune, unde scăderea debitelor de apă afectează atât sectorul energetic, cât și cel de mediu. Gestionarea strategică a bazinelor acvatice devine o prioritate de securitate, având în vedere că deficitul de apă impune modificări structurale în modul în care infrastructura de captare și distribuție este utilizată de populație și de industria locală.
