Președintele SUA, Trump, a refuzat să autorizeze un atac aerian împotriva grupării houthiți, în ciuda pregătirii bombardelelor americane. Această decizie vine după ce rebelii susținuți de Iran au preluat controlul asupra insulei Perim și a orașului portuar Mokha. Noua poziție strategică a houthiților asupra Mării Roșii și a Strâmtorii Bab al-Mandab pune presiune pe Arabia Saudită, care utilizează această rută pentru exportul de țiței, evitând astfel strâmtoarea Ormuz blocată de IRGC.
O problemă majoră în calea unei intervenții este starea critică a stocurilor de muniție ale Pentagonului. În ciuda declarațiilor lui Pete Hegseth, conflictul de aproape șapte luni cu Iranul a epuizat resursele americane. Estimările indică faptul că SUA au consumat aproape 80% din interceptorii sistemului Terminal High Altitude Area Defense (THAAD), în timp ce arsenalul de rachete Patriot este, de asemenea, la limită. O nouă campanie aeriană ar agrava sever această situație de epuizare a platformelor de apărare.
Istoricul intervențiilor americane în Yemen sugerează că o nouă ofensivă ar putea fi ineficientă. Între martie și mai anul trecut, Trump a ordonat bombardamente care au costat peste 1 miliard de dolari pentru lovirea a peste 1.000 de ținte. În ciuda acestor pierderi masive, houthiții au continuat să lanseze rachete de croazieră și drone. Daniel R. DePetris susține că repetarea unei strategii care nu a produs rezultate scontate ar fi o decizie nejustificată.
Eficacitatea campaniilor aeriene depinde de prezența unor forțe terestre capabile să mențină teritoriul cucerit, însă în Yemen această condiție lipsește. Forțele anti-houthi sunt o constelație de facțiuni fragmentate, de la Forțele Naționale de Rezistență, conduse de un nepot al lui Ali Abdullah Saleh, până la grupări jihadiști. Aceste formații nu au demonstrat capacitatea de a acționa coordonat pentru a recucera teritoriul guvernat de houthiți de peste un deceniu.
Situația geopolitică din Orientul Mijlociu este marcată de o tensiune constantă asupra rutelor energetice. Controlul grupărilor susținute de Iran asupra punctelor strategice de tranzit afectează direct securitatea aprovizionării globale. În acest context, prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman încearcă să gestioneze presiunea crescută asupra monarhiei, în timp ce Arabia Saudită primește sprijin militar britanic ca răspuns la atacurile rachete asupra Riadului.
Conflictul din Yemen rămâne o zonă de instabilitate extremă, descrisă ca o „mlaștină” de către analiști. Lipsa unei coaliții coerente de pe teren și epuizarea resurselor de precizie ale SUA transformă orice tentativă de intervenție într-un risc strategic major. Din aceste motive, evitarea unui nou război pare a fi o abordare pragmatică în fața unei situații militare complexe și fragmentate.
