Prezența militară a Turciei pe teritoriul Siriei a declanșat o alertă la nivelul guvernului condus de Benjamin Netanyahu. Conform unei analize publicate de Fundația pentru Apărarea Democrațiilor, Israelul evaluează această expansiune ca fiind o „amenințare strategică directă”. Tensiunile dintre cele două puteri au căpătat o nouă dimensiune după căderea regimului ba’athist și plecarea lui Bashar al-Assad în Rusia, moment în care controlul asupra Siriei a trecut la liderul rebel Ahmed al-Sharaa.
Noua administrație siriană, condusă de Ahmed al-Sharaa, menține legături de lungă durată cu Turcia și președintele Recep Tayyip Erdogan. Ankara a început să furnizeze Damascului asistență militară, sprijin diplomatic și economic, extinzându-și în același timp amprenta asupra securității interne din Siria. Liron Rose, maior în rezerva Forțelor de Apărare Israeliene, a subliniat că poziția Turciei va rămâne ostilă atâta timp cât Israelul menține o poziție de dominanță în regiune.
Conflictul a escaladat luna trecută, după ce Israelul a atacat baza aeriană Abu al-Duhur din nordul Siriei. Obiectivul declarat al atacului israelian a fost împiedicarea desfășurării trupelor turcești în acea zonă. În contra, Turcia a respins aceste explicații, acuzând Israelul că urmărește declanșarea unui nou război în contextul alegerilor parlamentare din țara sa. Această confruntare militară ipoteză ar putea avea consecințe globale severe, inclusiv perturbarea comerțului prin strâmtoarea Bosfor și Dardanele.
Capacitățile militare ale celor două state sunt semnificative, implicând utilizarea unor avioane de luptă de generația a patra și a cincea. Turcia dispune de peste 200 de avioane F-16 și a comandat șase F-35, deși Washingtonul a blocat livrările avansate după achiziția sistemelor rusești S-300. Israelul folosește un număr necunoscut de aeronave F-35 și F-16 în operațiunile din Gaza, Liban și Iran. Din punct de vedere numeric, Turcia are 481.000 de militari și 300.000 de rezerviști, în timp ce IDF are 169.000 de militari activi și 400.000 de rezerviști.
În ciuda retoricii ostile, relațiile economice și canalele de comunicare par să persiste sub radar. Deși Turcia a impus măsuri oficiale de blocare a comerțului cu Israel, Liron Rose menționează că schimburile comerciale de câteva miliarde de dolari continuă prin intermediul unor terțe părți. De asemenea, petrolul din Azerbaidjan continuă să circule către Israel printr-o conductă ce traversează teritoriul Turciei, iar companiile aeriene israeliene mențin zborurile prin spațiul aerian turcesc.
Evoluția acestor tensiuni în Siria se încadrează într-un context regional marcat de o instabilitate profundă și de schimbări radicale de regim. Trecerea de la un regim stabilizat de Bashar al-Assad la o conducere condusă de Ahmed al-Sharaa a modificat echilibrul de putere, transformând Siria într-un teren de dispută între interesele Ankara și cele ale Israelului, cu riscuri majore de escaladare militară directă.
