Ursula von der Leyen pregătește o transformare semnificativă a structurii de securitate a Europei prin propunerea de înființare a unui Consiliu European de Securitate. Această inițiativă vizează crearea unui nou mecanism de consultare între statele membre, bazat pe modelul articolului 4 din statutul NATO. Proiectul de discurs al președintei Comisiei Europene subliniază necesitatea de a transforma acest Consiliu într-o realitate, argumentând că natura și amploarea riscurilor actuale impun o schimbare de paradigmă.
Noul mecanism de securitate va include un „Protocol de securitate” care să permită unui stat membru să convoace toate celelalte state ale UE. Acest protocol este inspirat de articolul 4 din Tratatul NATO, care permite membrilor să solicite consultări atunci când integritatea teritorială sau securitatea este amenințată. Această abordare vine ca răspuns la faptul că procesul decizional actual al instituției nu a reușit să țină pasul cu noua realitate geopolitică.
În cadrul discursului privind Starea Uniunii, Ursula von der Leyen va promova și o „Alianță pentru viitor” cu Canada, în prezența lui Mark Carney. Această colaborăre este prezentată ca o relație strategică de nivel înalt, fără a implica o aderare la UE, fapt considerat imposibil din punct de vedere juridic. Europa urmărește consolidarea legăturilor cu parteneri cu viziuni similare, precum Canada și Marea Britanie, în special în domeniul securității pentru inteligența artificială.
Pe lângă securitatea colectivă, agenda Comisiei Europene include măsuri de reglementare pentru tehnologie și climat. Se anunță lansarea „Kids Act”, care va limita accesul la serviciile online pentru copiii sub 15 ani, precum și un plan pentru gestionarea valurilor de căldură. De asemenea, președinta va propune un „Cadru european de răspuns la situații de urgență” pentru a gestiona mișcările de masă orchestrate, ca urmare a crizei din Ceuta, Spania.
O altă componentă importantă a discursului vizează controlul asupra marilor companii tehnologice. Ursula von der Leyen va sublinia că Europa are puterea de a decide regulile proprii, nu companiile de tehnologie. Această abordare se aliniază cu necesitatea de a gestiona ritmul de dezvoltare al inteligenței artificiale și de a asigura competitivitatea industrială în fața riscurilor emergente, menținând în același timp un control strict asupra proceselor de digitalizare.
Această propunere de reformă a arhitecturii de securitate europene intervine într-un moment de instabilitate geopolitică, în care instituțiile europene caută noi mecanisme de protecție. În contextul actual, deciziile privind securitatea și migrația devin puncte de tensiune majore pentru statele membre, în timp ce alte lideri europeni, precum cancelarul german, se confruntă cu presiuni politice interne semnificative în urma rezultatelor electorale.
