Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat intenția Uniunii Europene de a deschide calea pentru ca Canada să devină primul său membru asociat. Această mișcare reprezintă o schimbare de paradigmă, având în vedere faptul că un astfel de statut nu este prevăzut în actualele tratate ale blocului european. Propunerea vine într-un moment în care Uniunea Europeană a manifestat, istoric, o abordare mai puțin flexibilă față de categoriile de parteneriat care nu sunt prevăzute strict în acte juridice.
Ursula von der Leyen a sublipsit importanța acestui pas în cadrul discursului său anual privind Starea Uniunii Europene, ținut la Strasbourg. Ea a explicat faptul că parteneriatele reprezintă o alegere strategică pentru Europa, servind ca răspuns la fractura din sistemul internațional bazat pe norme. Președinta a insistat că dorința de a oferi Canadei o formă de asociere nu este un parteneriat construit împotriva unui terț, ci este o mișcare menită să consolideze puterea comună a blocului.
Cooperarea dintre UE și Canada vizează domenii critice precum inteligența artificială, schimbările climatice, securitatea cibernetică și economică, precum și gestionarea materiilor prime. Ursula von der Leyen a menționat că cele două entități privesc lumea în același mod, fiind unite pe subiecte precum apărarea, energia, bateriile și lanțurile de aprovizionare. Această alianță strategică ar putea include și o colaborare extinsă în domeniul mineralelor critice și al securității cibernetice.
Măsura este privită cu o anumită prudență de către anumite capitale europene, în ciuda dorinței de a intensifica colaborarea cu producătorii canadieni de arme și companiile miniere. Un diplomat al UE a menționat că, deși există o apreciere pentru partenerii canadieni, există un realism privind limitele posibile ale acestui tip de relație. Un alt diplomat a indicat că reacțiile față de o relație consolidată cu Canada sunt influențate de modul în care administrația din SUA ar putea reacționa la această evoluție.
În acest context, stabilitatea relațiilor comercice rămâne un subiect sensibil, având în vedere că negocierile dintre Canada și SUA au eșuat recent, ducând la noi măsuri tarifare. Statele membre ale UE sunt, de asemenea, monitorizate atent în contextul taxelor vamale impuse de administrația din SUA. Tensiunile geopolice și necesitatea de a securiza lanțurile de aprovizionare sunt elemente care definesc cadrul actual al negocierilor de parteneriat între blocul european și partenerii săi externi.
Această propunere de asociere strategică este văzută de unii experți ca un pas istoric, capabil să consolideze poziția economică a blocului european. În timp ce poziția Canadei este de a construi o alianță unică, statele europene evaluează cu atenție impactul acestor schimbări asupra echilibrului de putere internațional. Discuțiile privind statutul de membru asociat reflectă nevoia de adaptare a Uniunii Europene la noile realități ale sistemului global fragmentat.
