Turcia a solicitat oficial includerea sa ca partener echivalent în viitoarele reguli industriale ale Uniunii Europene, asociate formulei „Made in EU”. Cererea a fost prezentată de ministrul turc al comerțului, Ömer Bolat, în cadrul unui dialog comercial desfășurat la Bruxelles pe 13 octombrie 2026. Această poziție a fost comunicată în cadrul unei întâlniri coprezidate de Maroš Šefčovič, comisarul european pentru comerț și securitate economică, subliniind dorința Ankarei de a proteja lanțurile de producție comune.
Ministerul turc al Comerțului a consemnat această solicitare într-un comunicat emis pe 15 octombrie, evidențiind necesitatea de a păstra legăturile dintre furnizorii și producătorii auto de pe ambele piețe. Ömer Bolat a susținut că decizia europeană trebuie să asigure integrarea industrială, având în vedere miza comercială majoră. Schimburile de bunuri între UE și Turcia au atins 217,6 miliarde de euro în anul 2025, fiind dominate de automobile, utilaje și echipamente electrice.
Negocierea are loc într-un context de divergențe între propunerea Comisiei Europene și proiectul raportorilor Parlamentului European. În timp ce Comisia propune echivalarea conținutului provenit din anumite țări partenere pentru achiziții publice și scheme de sprijin, raportorii Anna Cavazzini, Christophe Grudler și Pierre Jouvet propun un mecanism mai restrictiv. Proiectul acestora ar putea elimina articolele care permit echivalențele, limitând definiția conținutului de origine UE la produsele fabricate strict în cadrul Uniunii.
Impactul acestor reguli este critic pentru sectorul auto, unde Industrial Accelerator Act, propus de Comisie la 4 martie 2026, introduce criterii stricte de origine. Pentru anumite vehicule electrice sau hibride, se propune un prag de 70% pentru componentele de origine UE, calculat fără baterie. Dacă componentele fabricate în Turcia nu vor fi recunoscute ca echivalente, producătorii care utilizează piese turcești ar putea pierde eligibilitatea pentru sprijin public sau pentru achizițiile publice europene.
Disputa europeană vizează modul în care este definit conținutul eligibil și modul în care se gestionează accesul la licitații. În prezent, existența uniunii vamale nu garantează automat accesul la toate procedurile, deoarece evaluarea se face separat pentru originea produselor și pentru statutul ofertantului. Dosarul legislativ 2026/0068(COD) rămâne în așteptarea unei decizii în comisiile Parlamentului European, fără ca o soluție juridică finală pentru Turcia să fi fost stabilită.
Relația comercială dintre UE și Turcia este reglementată de acordul privind uniunea vamală, intrat în vigoare la 31 decembrie 1995. Acest acord facilitează circulația bunurilor acoperite, însă nu include serviciile sau achizițiile publice. Din acest motiv, noile reglementări privind capacitatea industrială și decarbonizarea sectoarelor strategice pot crea bariere noi, dacă statutul de partener echivalent nu va fi recunoscut oficial în textul final al legislației europene.
