Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, pregătește terenul pentru o candidatură la un nou mandat de președinte. Această mișare ar putea implica organizarea unor alegeri prezidențiale anticipate, o strategie menită să eludeze prevederile Constituției care îi interzice relansarea candidaturii dacă își finalizează mandatul actual. Informația a fost oferită joi presei turce de către un consilier prezidențial, evidențiind o schimbare de strategie politică în fața limitelor legale actuale.
Conform declarațiilor lui Mehmet Uçum, consilier în afaceri juridice, un astfel de scrutin ar putea avea loc pe data de 16 aprilie 2028. Această dată este cu o lună înainte de expirarea mandatului de cinci ani de la actualul președinte. Pentru a activa acest scenariu, este necesară o decizie susținută de 360 de parlamentari din totalul de 600 de locuri disponibile în camera parlamentară, o majoritate care ar putea schimba cursul politicii de stat.
În prezent, Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP), gruparea islamo-conservatoare, împreună cu aliații săi, dețin un total de 326 de mandate în Parlament. Această cifră subliniază dificultatea de a atinge pragul de 360 de voturi necesar pentru alegeri anticipate. Totuși, Mehmet Uçum a menționat în iunie posibilitatea unei dizolvări a Parlamentului, un proces care ar putea facilita convocarea noilor alegeri sub noua configurație politică propusă.
Pentru a asigura succesul acestei manevre, Erdogan ar putea depinde de sprijinul unor deputați din afara propriului partid sau de implementarea unei reforme constituționale. Șeful statului turc este la putere încă din anul 2003, ocupând mai întâi funcția de premier, iar din 2014 deține funcția de președinte. În prezent, el candidează pentru al patrulea mandat, deși în mai 2023 declarase că acesta va fi ultimul său mandat.
Contextul politic este marcat de o incertitudine privind succesiunea puterii, în condițiile în care președintele nu are un moștenitor natural. Deși în 2023 a afirmat că va lăsa soarta țării în seama tinerilor, declarațiile sale recente sugerează o dorință de a rămâne la putere. Această evoluție reflectă o tensiune între stabilitatea instituțională și dorința de control politic de lungă durată în cadrul regimului actual din Turcia.
Evoluțiile politice din Turcia reflectă o tendință de consolidare a puterii executive, o temă ce poate fi observată și în alte regiuni unde stabilitatea instituțională este pusă la încercare. În contextul european, deciziile privind structurile de guvernare și stabilitatea parlamentară rămân subiecte de analiză strategică, în special atunci când schimbările legislative pot altera echilibrul de puteri stabilit prin normele constituționale în vigoare.
