Capacitățile militare ale Iranului au fost afectate masiv de acțiunile SUA și Israel în ultimele luni, însă Teheranul încearcă să își reconstruiască infrastructura și armata. Deși forțele de rachete și drone au reușit să ofere răspunsuri la atacuri, vulnerabilitatea strategică a țării rezidă în dependența critică de aceste arme. Această situație reprezintă un punct central pe care strategia americană de viitor ar trebui să îl prioritizeze, conform unei analize publicate de The Washington Institute for Near East Policy.
Evaluările guvernului SUA indică faptul că aproape toate fabricile supraterane cunoscute care produc drone de atac unidirecționale, cunoscute sub denumirea de OWA-UAV, au fost lovite. De asemenea, 80% din instalațiile dedicate producției de rachete și a motoarelor de rachetă cu combustibil solid au fost avariate în urma atacurilor. În ciuda acestor pierderi, oficialii iranieni susțin că instalațiile de producție subterane rămân active, fiind considerate impermeabile la munițiile de penetrare utilizate de SUA și Israel.
Arsenalul iranian este estimat a conține peste 1.000 de rachete și câteva mii de drone, resurse care sunt acum dezvoltate prin asamblarea componentelor care au scăpat de distrugere. În timp ce reluarea producției de drone este posibilă, restabilirea producției de rachete la scară largă ar putea dura câțiva ani. Pe plan militar, forțele aeriene și navale au suferit lovituri severe, peste 80% din apărarea antiaeriană a țării fiind distrusă, alături de cea mai mare parte a forțelor aeriene.
Intermediarii regionali ai Teheranului au resimțit un impact semnificativ din cauza războaielor purtate de Israel după octombrie 2023. Houthii reprezintă o excepție, rămânând utili în Marea Roșie și împotriva Israelului și Arabiei Saudite prin utilizarea tehnologiilor de rachete și drone ale Iranului. Această capacitate este utilizată și de milițiile irakiene, ceea ce subliniază modul în care acești intermediari își extind aria de acțiune strategică prin intermediul tehnologiilor iraniene.
Pentru a recupera capacitatea de producție, Teheranul va încerca probabil să repare sau să canibalizeze echipamentele deteriorate din instalațiile de suprafață. Acestea vor fi mutate în situri subterane de cercetare și dezvoltare, iar componentele ireparabile vor fi înlocuite prin rețele clandestine de achiziții din China și alte regiuni. Din punct de vedere organizațional, conflictul a consolidat dominația Gărzilor Revoluționare (IRGC), care își intensifică eforturile de a sprijini sistemele C4ISR și capabilitățile de război electronic.
Evoluția tehnologică a conflictelor moderne pune accent pe utilizarea dronelor și a sistemelor de supraveghere, elemente care afectează securitatea regională. În contextul instabilității din Orientul Mijlociu, utilizarea acestor tehnologii de precizie a devenit un factor determinant pentru capacitatea de proiecție a puterii, influențând direct dinamica dintre actori precum Iranul, SUA și aliații regionali ai acestora.
