Iranul și aliații săi exercită o influență crescută asupra unor rute maritime esențiale pentru transportul petrolului, într-un efort de a consolida poziția regională. Această strategie de presiune vizează transformarea dinamicii conflictului în favoarea Teheranului, în contextul în care prețurile energiei au crescut rapid. O parte din aceste acțiuni au vizat destabilizarea regiunii, fiind observate în mod vizibil în Yemen, unde rebelii houthi au cucerit o insulă strategică în Marea Roșie vineri, 11 septembrie.
Impactul economic al acestor evenimente este semnificativ, prețul petrolului atingând aproximativ 110 dolari pe baril vineri. Această creștere reprezintă o presiune politică pentru Donald Trump, în contextul alegerilor din toamnă. În timp ce traficul prin Strâmtoarea Ormuz rămâne limitat, evenimentele din Yemen au mutat atenția asupra capacității de perturbare a exporturilor de petrol. Arabia Saudită a raportat deja scăderi ale exporturilor și a fost țintă a unor atacuri asupra infrastructurii energetice.
Analistul Gregory Brew de la Eurasia Group a observat că succesul houthiți a înclinat balanța în favoarea Iranului, permițând regimului să modifice status quo-ul fără a declanșa un război pe scară largă. Pe de altă parte, Behnam Ben Taleblu de la Foundation for Defense of Democracies subliniază că Teheranul încearcă să recupereze capacitatea de presiune în zone noi. Strategia este descrisă ca fiind una de escaladare pe mai multe fronturi, utilizând arme și logistică pentru a influența regiunea.
Situația a generat tensiuni și în cadrul summitului BRICS de la New Delhi, unde premierul indian Narendra Modi i-a solicitat președintelui iranian Masoud Pezeshkian să protejeze libertatea navigației. În cadrul acestui eveniment, Pezeshkian a criticat influența Statelor Unite, afirmând că regimul său nu va accepta supunerea în fața deciziilor externe. Tensiunile sunt exacerbate de atacurile asupra navelor de război americane, de unde Mohsen Rezaei a declarat că Iranul a testat o rachetă antinavă.
Relația dintre Iran și statele din Golf este marcată de o dualitate între atacuri și tentative de negociere. În timp ce infrastructura sa energetică este vizată, Teheranul propune discuții cu Oman și alte state pentru gestionarea Strâmtorii Ormuz. Expertul Danny Citrinowicz a menționat că aceste state se confruntă cu o dilemă între instabilitatea provocată de conflict și acceptarea unei autorități iraniene. Această strategie de „lovitură pe la spate” este utilizată pentru a obține deferență diplomatică în fața ordinii conduse de Washington.
În contextul global al securității energetice, stabilitatea rutelor de transport este critică pentru economii. De exemplu, în timp ce infrastructura de transport de pe rutele de mare capacitate este vulnerabilă, în alte părți ale lumii, precum SUA, expansiunea tehnologică necesită investiții masive. Se estimează că dezvoltarea inteligenței artificiale va necesita investiții de 110 miliarde de dolari în centrale electrice, subliniind importanța stabilității energetici globale pentru noile cerințe tehnologice.
