Statul ungar a extins controlul asupra a zeci de imobile istorice din Transilvania prin intermediul unor companii și fundații finanțate de la Budapesta. Această strategie de achiziții a vizat în principal castele, hoteluri istorice și foste clădiri administrative, multe dintre acestea fiind într-o stare avansată de degradare. Din lista oficială de aproximativ 41 de imobile vizate de programul ungar în Europa Centrală și de Est, 26 de proprietăți se află pe teritoriul României.
Un pilon central al acestei operațiuni este compania de stat Manevi Zrt., fondată în 1997 și trecută sub autoritatea Ministerului Afacerilor Externe de la Budapesta în 2018. Aceasta a înființat în România societatea Manevi Pro Transilvania SRL, la Satu Mare, care a beneficiat de majorări de capital semnificative. Capitalul social al acestei entități a ajuns la peste 281,5 milioane de lei, ceea ce reprezintă aproximativ 57 de milioane de euro, facilitând astfel achizițiile de patrimoniu.
Printre proprietățile achiziționate se numără Hotelul Dacia din Satu Mare, cumpărat pentru aproximativ patru milioane de euro, Castelul Teleki din Baia Mare și Hotelul Corona din Sighetu Marmației. Lista include și alte edificii precum Hotelul Ferdinand din Hațeg, Hotelul Ardealul și Teatrul Vechi din Arad sau Castelul Bornemisza din Ilia. În cazul Castelului Wesselényi din Jibou, imobilul și terenul de zece hectare au fost cumpărate de Micro Vision Consult pentru 800.000 de euro, înainte de a fi revândute către Manevi Zrt.
Achizițiile au fost posibile și datorită faptului că autoritățile române nu au exercitat dreptul de preempțiune prevăzut de Legea 422/2001. Această lege stipulează că statul, Ministerul Culturii sau autoritățile locale au prioritate la cumpărarea monumentelor istorice aflate în proprietate privată. În numeroase cazuri, instituțiile române au renunțat la această opțiune, permițând entităților finanțate de Budapesta să preia proprietățile, ceea ce ridică semne de întrebare privind capacitatea de protecție a patrimoniului național.
Viitorul acestor clădiri este acum incert după schimbarea puterii politice de la Budapesta, guvernul condus de Péter Magyar decizând dizolvarea fundației KEÉÖMA în august. Această structură, care a primit inițial peste șase miliarde de forinți, era implicată în gestionarea proprietăților cumpărate anterior. Criticile privind administrarea și degradarea imobilelor pun în evidență dificultatea reabilitării acestora, deoarece restaurarea necesită investiții suplimentare considerabile pe care noile structii ar putea să nu le asigure.
Protecția monumentelor istorice în România este reglementată prin mecanisme de preempțiune care vizează atât nivelul central, cât și cel local. În absența unor decizii de achiziție din partea statului român, proprietățile de patrimoniu rămân vulnerabile la achiziții externe. Această situație evidențiază necesitatea unei strategii de finanțare și identificare a monumentelor pentru a preveni degradarea lor continuă sau pierderea controlului asupra activelor culturale relevante.
