Uniunea Europeană deține capacitatea tehnică de a satisface cererea de gaze naturale în timpul sezonului de iarnă, însă nivelul stocurilor actuale este unul extrem de scăzut din punct de vedere istoric. Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport pentru gaze, ENTSOG, a subliniat joi că monitorizarea atentă a depozitelor este imperativă. Deși infrastructura rămâne suficient de flexibilă pentru a răspunde nevoilor, situația actuală a depozitelor impune o vigilență sporită pe parcursul lunilor reci.
La data de 1 octombrie, instalațiile subterane de depozitare a gazelor din UE erau umplute în proporție de 72%, un nivel considerat minim istoric. Această situație este rezultatul unei perioade dificile de umplere, accentuată de perturbările cauzate de războiul din Orientul Mijlociu. Există disparități semnificative între statele membre, Franța având depozitele umplute până la aproximativ 85% din capacitate, în timp ce în Germania gradul de umplere este de doar 59%.
Importurile de gaze naturale lichefiate (GNL) reprezintă un instrument esențial pentru compensarea nivelurilor reduse de stocare și pentru satisfacerea cererii iernii. ENTSOG avertizează că menținerea unor livrări constante de GNL este vitală, deoarece, în cazul în care cantitățile disponibile rămân limitate, stocurile ar putea scădea sub pragul de 30% până la finalul sezonului. O astfel de scădere ar crește vulnerabilitatea sistemului european în fața eventualelor valuri de frig care pot apărea târziu.
Există riscuri specifice pentru anumite regiuni, în special pentru țările din Europa Centrală și de Est care nu au ieșire la mare, precum și pentru Europa de Sud-Est. Aceste zone s-ar putea confrunta cu dificultăți majore în accesarea volumelor suficiente de GNL. Deși Comisia Europeană a menționat că nu există un risc imediat pentru securitatea aprovizionării, se anticipează prețuri foarte mari pe parcursul acestei ierni, din cauza tensiunilor din Orientul Mijlociu.
Din punct de vedere strategic, Europa traversează o perioadă de tranziție forțată de invazia rusă din Ucraina din 2022. Această schimbare a forțat statele membre să își reducă dependența de gazele rusești transportate prin conducte, orientându-se către GNL livrat pe cale maritimă. Această reconfigurare a fluxurilor energetice vizează eliminarea completă a importurilor de gaze rusești până în toamna anului 2027, pentru a limita resursele financiare ale Moscovei utilizate în conflictul din Ucraina.
În contextul actual, dependența de gazul lichefiat a dus la o dominanță a Statelor Unite pe piața europeană, SUA fiind responsabilă pentru aproximativ 60% din importurile UE. Totuși, Rusia rămâne un furnizor relevant, reprezentând aproximativ 17% din importurile europene în 2026. Această cifră evidențiază o contradicție față de politicile oficiale ale Bruxelles-ului, care urmărește izolarea economică a Rusiei prin eliminarea totală a dependenței energetice de către Uniunea Europeană.
