Gigantul german din industria de apărare, Rheinmetall, a finalizat achiziția șantierului naval Damen Mangalia printr-o tranzacție de 138 de milioane de euro. Această preluare intervine după mai multe încercări eșuate de vânzare și într-un context tensionat, marcat de dificultăți în respectarea termenelor de livrare a echipamentelor militare. Achiziția este considerată un pas strategic pentru România, având în vedere rolul pe care platforma industrială îl poate juca în cadrul programelor de apărare națională.
Procesul de vânzare a fost marcat de scăderi semnificative ale prețului de pornire. Inițial, activul a fost pus la licitație pentru aproximativ 184 de milioane de euro, însă lipsa cumpărătorilor a forțat reducerea pragului la 75% din valoarea de piață. Astfel, prețul final de 138 de milioane de euro reprezintă o diminuare de 46 de milioane de euro față de procedurile anterioare. Șantierul naval din Mangalia a intrat în faliment în aprilie 2026, după ce creditorii au respins planul de reorganizare.
Importanța acestei tranzacții pentru securitatea națională este legată de programul european SAFE. Șantierul de la Mangalia ar urma să fie implicat în construcția a patru nave militare comandate de statul român. În acest context, firmele din grupul Rheinmetall au semnat deja contracte și acorduri în valoare totală de aproximativ 5,6 miliarde de euro prin programul SAFE. Autoritățile urmăresc ca acest program să consolideze industria de apărare și să implice furnizorii locali.
Totuși, prezența grupului german în România este marcată de controverse privind execuția contractelor. Rheinmetall a fost criticată pentru întârzieri la livrarea unor sisteme antiaeriene destinate armatei române, care ar fi trebuit să fie livrate conform unui calendar stabilit anterior. De asemenea, în Germania, compania se confruntă cu probleme legate de maturitatea tehnică a unor echipamente, precum sistemul Skyranger 30 sau vehiculele blindate grele. Aceste deficicițe au dus la amânări de livrări de până la 11 luni.
Relansarea activității în Mangalia depinde de capacitatea grupului de a gestiona portofoliul de comenzi. Deși preluarea oferă acces la o platformă industrială importantă, rămâne de văzut dacă vor fi respectate obligațiile contractuale și termenele de execuție. Pentru România, miza nu este doar achiziția de tehnologie, ci și dezvoltarea capacităților de producție locale. Succesul va fi evaluat prin livrările efective și prin beneficiile concrete aduse economiei de apărare.
După preluarea activelor, perspectiva relansării activității este susținută de faptul că mulți dintre foștii angajați sunt dispuși să revină în cadrul șantierului. Tranzacția ar putea aduce beneficii și companiei Șantierul Naval 2 Mai, prin gestionarea unei creanțe și a unui teren concesionat. Această evoluție marchează oficial salvarea activului industrial din Mangalia, într-un moment în care capacitatea de producție disponibilă este critică pentru securitatea regională.
