Proiectul Caspian–Black Sea–European Green Energy Corridor, cunoscut sub denumirea de Coridor Verde, reprezintă o oportunitate strategică pentru România de a deveni un broker regional în criza energetică globală. Această inițiativă, demarată în cooperare de Turcia și Azerbaidjan, vizează construirea unor infrastructuri de transport pentru energia regenerabilă din regiunea Mării Caspice către Europa. Traseul propus include trecerea prin Azerbaidjan, Georgia, România și Ungaria, oferind posibilitatea diversificării rutelor de aprovizionare pentru întregul continent.
Spre deosebire de rețelele electrice terestre europene, care utilizează în principal curentul alternativ, Coridorul Verde se bazează pe tehnologia cablului electric submarin în curent continuu. Expertul în securitate energetică Cosmin Păcuraru subliniază că acest proiect a fost lansat în 2022 pentru a ajuta Uniunea Europeană să își diversifice sursele de aprovizionare. Totuși, viabilitatea conceptului de energie „verde” este contestată din cauza profilului energetic actual al co-inițiatorului, Azerbaidjan, care deține o capacitate de producție dominată de combustibili fosili.
Analiza capacităților de producție din Azerbaidjan relevă un deficit semnificativ de resurse regenerabile raportat la cele pe bază de gaze. Din o capacitate totală instalată de 9.973 MW, aproximativ 7.903 MW provin de la centrale pe gaze, în timp ce centralele solare și eoliene contribuie doar cu 278,2 MW și 303,5 MW, respectiv. Cosmin Păcuraru avertizează că proiectul poate fi interpretat ca o operațiune de „diplomație a caviarului” desfășurată de autoritățile azere la Bruxelles, în ciuda limitărilor tehnice de producție regenerabilă.
România încearcă să se asigure prin eforturi diplomatice, precum întâlnirea dintre secretarul de stat Cristian Silviu Bușoi și delegația condusă de ministrul adjunct al Energiei, Orkhan Zeynalov. Deși autoritățile subliniază importanța parteneriatului pentru conectivitatea dintre Marea Caspică și Europa, există riscuri de excludere din cauza lipsei unei viziuni energetice coerente. În plus, securitatea infrastructurii sub Marea Neagră este pusă la încercare de contextul războiului dintre Ucraina și Federația Rusă, ceea ce ar putea încetini implementarea cablului.
O alternativă identificată este inițiativa GETT (Green Electric Transmission and Trade), un coridor terestru care ar implica Azerbaidjanul, Georgia, Turcia și Bulgaria. Spre deosebire de Coridorul Verde, GETT este un proiect de transport și comercializare transfrontalieră, cu posibile acorduri semnate la COP31 în Antalya. Totuși, există îngrijorări legate de influența Chinei, care a profitat de summiturile COP29 și COP30 pentru a consolida poziția sa comercială și pentru a oferi oportunități de expansiune în sectorul energetic global.
Contextul geopolitic actual evidențiază riscul ca Uniunea Europeană să devină dependentă de un nou monopol tehnologic. Deși tranziția către energie regenerabilă este o necesitate, China deține poziții dominante în producția de panouri fotovoltaice și echipamente pentru energia eoliană. Această dependență de tehnologia chineză ar putea transforma procesul de tranziție energetică europeană într-o nouă vulnerabilitate strategică, înlocuind dependența de combustibili cu una de infrastructura necesară producției de energie verde.
