Administrația condusă de Trump exercită presiuni asupra Uniunii Europene pentru eliberarea rezervelor de motorină și petrol, într-un context marcat de creșterea prețurilor la carburanți. Franța și Germania dețin împreună aproximativ 35% din totalul rezervelor de urgență ale blocului european, fiind țintele principale ale solicitărilor americane. Această tensiune apare în momentul în care piețele petroliere sunt afectate de perturbările cauzate de conflictul din Orientul Mijlociu, afectând transportul, agricultura și industria.
Datele furnizate de Eurostat pentru luna mai 2025 indică faptul că statele UE dețin aproape 39 de milioane de tone de astfel de produse. Din acest total de 38,98 milioane de tone, Franța deține 8,24 milioane de tone de motorină și gasoil, în timp ce Germania contribuie cu 5,60 milioane de tone. Împreună, cele două state europene gestionează circa 13,84 milioane de tone, ceea ce reprezintă peste o treime din stocurile strategice ale întregii Uniuni Europene.
Oficialii americani au manifestat nemulțumire față de Franța și Germania, susținând că aceste țări nu și-ar fi îndeplinit integral angajamentele asumate în cadrul acțiunii coordonate de Agenția Internațională pentru Energie (AIE). Această acțiune a fost convenită în martie, după apariția unor perturbări majore ale aprovizionării cu petrol. Washingtonul consideră că statele europene trebuie să contribuie mai mult la efortul de stabilizare a pieței, în ciuda faptului că Uniunea Europeană nu a răspuns imediat la aceste acuzații.
Presiunea din partea SUA este accentuată de problemele interne ale pieței americane, președintele Donald Trump declarând că ia în calcul restricționarea exporturilor de motorină pentru a reduce prețurile locale. În paralel, Europa se confruntă cu o dependență crescută de importuri, pe măsură ce capacitatea de rafinare a continentului s-a redus în ultimele două decenii. Această vulnerabilitate a fost amplificată de reducerea importurilor de produse petroliere din Rusia ca urmare a sancțiunilor și a invaziei Ucrainei.
Normele europene impun ca statele membre să mențină stocuri de urgență echivalente cu cel puțin 90 de zile de importuri nete sau 61 de zile de consum intern. Deși la nivelul întregii Uniuni Europene cerințele sunt respectate, apare o dilemă strategică privind volumul de combustibil care poate fi eliberat fără a compromite securitatea energetică în cazul unor noi crize. Comisarul european pentru energie, Dan Jørgensen, a confirmat discuțiile cu directorul executiv al AIE, Fatih Birol, despre posibile noi eliberări.
Contextul volatilității prețurilor este alimentat de evenimente geopolitice recente, precum atacul asupra unei conducte strategice în Arabia Saudită, care a determinat o revenire puternică a prețurilor petrolului în septembrie. Pe măsură ce fluxurile de petrol prin Strâmtoarea Ormuz sunt afectate de conflicte, piețele pentru motorină și combustibilul pentru aviație rămân extrem de vulnerabile la orice perturbare a lanțului de aprovizionare global.
