Secretarul de Stat american, Marco Rubio, a declarat miercuri, în cadrul unei vizite oficiale la Atena, că Iranul a pierdut controlul integral asupra Strâmtorii Ormuz. Această declarație a fost făcută în cadrul unei conferințe de presă comune cu omologul său grec, George Gerapetritis. Contextul este unul de tensiune mare, deoarece navele care traversează această zonă continuă să fie vizate prin atacuri regulate în urma conflictului regional.
Republica Islamică a revendicat controlul asupra acestei căi navigabile strategice încă de la începutul conflictului, declanșat la sfârșitul lunii februarie, prin atacurile americane și israeliene împotriva Iranului. Teheranul a impus cerința ca toate navele care doresc să tranziteze strâmtoarea să obțină o autorizație oficială din partea sa. Conform declarațiilor, orice unitate maritimă care nu se conformează acestor cerințe de la Teheran riscă să fie atacată în zona de tranzit.
În ciuda amenințărilor, un număr tot mai mare de petroliere traversează strâmtoarea pentru a părăsi Golful sub escortă americană. Această strategie de securitate a permis monarhiilor din regiune să exporte volume tot mai mari de țiței. Datele furnizate de platforma de monitorizare Kpler indică faptul că, la sfârșitul lunii septembrie, exporturile acestor state au atins nivelurile de dinainte de război. Marco Rubio a subliniat că tranzitul de petrol este aproape la fel de ridicat ca în perioada pre-conflict.
Secretarul de Stat american a menționat, de asemenea, că forțele iraniene sunt mult mai puțin puternice din punct de vedere militar în prezent. Pe lângă aspectul militar, Washingtonul a intensificat presiunea economică asupra Teheranului prin aplicarea unor sancțiuni descrise de Rubio drept „devastatoare”. El a avertizat că economia iraniană se află într-o poziție extrem de precară, fiind pe punctul de a ajunge într-o situație catastrofală, similară cu experiențe pe care puține alte țări le-au întâlnit.
Strâmtoarea Ormuz reprezintă un punct critic pentru securitatea energetică globală, prin care tranzitau o cincime din hidrocarburile lumii înainte de începerea conflictului actual. Controlul asupra acestui punct de trecere este vital pentru stabilitatea piețelor de petrol și gaze. Capacitatea navelor de a circula sub escortă militară americană a neutralizat, conform observațiilor recente, încercările Teheranului de a folosi această cale maritimă ca instrument de presiune politică.
Marco Rubio a subliniat că pierderea controlului asupra strâmtoarei este direct legată de capacitatea de export a regiunii. Dacă volumul de petrol transportat rămâne constant, la nivelurile de dinainte de război, autoritatea de facto a Iranului asupra acestui coridor este compromisă. Această evoluție marchează un punct de inflexiune în gestionarea riscurilor de securitate maritimă în zona Golfului și în dinamica sancțiunilor economice aplicate de Statele Unite împotriva Teheranului.
