Președintele Israelului, Isaac Herzog, a anunțat sâmbătă seara, 7 noiembrie, că îi va încredința lui Gadi Eisenkot misiunea de a forma următorul guvern al țării. Această decizie vine după ce 67 de deputați din cei 120 de membri ai Knessetului l-au recomandat pe liderul partidului Yashar pentru a-l înlocui pe Benjamin Netanyahu. Eisenkot, fostul șef al Statului Major General, are la dispoziție un termen de 28 de zile pentru a finaliza negocierile de coaliție, cu posibilitatea unei prelungiri de încă 14 zile.
Procesul de formare a unui cabinet de guvernare depinde critic de capacitatea lui Eisenkot de a negocia cu partidele ultraortodoxe. O componentă centrală a campaniei sale este introducerea serviciului obligatoriu pentru toți, fie că este vorba de roluri militare sau civile. În acest context, partidele ultraortodoxe, precum Iahadut HaTora și Shas, urmăresc menținerea scutirilor de la înrolare pentru tinerii care urmează studii religioase. Un acord ar trebui să stabilească clar cine servește și în ce condiții, pentru a evita blocajele politice.
Calculul matematic al coaliției a fost modificat semnificativ de o schimbare de poziție a lui Avigdor Liberman. Liderul partidului Yisrael Beiteinu a renunțat la veto-ul său istoric față de participarea partidelor ultraortodoxe la guvernare, fiind dispus să accepte un compromis privind legea recrutării. Liberman urmărește trei obiective principale: înlăturarea lui Netanyahu de la guvernare, evitarea unui nou scrutin și formarea unui cabinet care să nu depindă de voturile partidelor arabe. Această deschidere îi oferă lui Eisenkot o șansă reală de a atinge majoritatea.
Există trei scenarii principale pentru formarea guvernului. Primul implică un cabinet minoritar susținut de opoziția sionistă și de partidele arabe, precum Ra’am sau Lista Comună. Al doilea scenariu vizează o majoritate de exact 61 de mandate, obținută prin alianța dintre opoziția sionistă și partidele ultraortodoxe Shas și Iahadut HaTora. Ultimul scenariu rămâne unitatea cu Likud, o opțiune pe care Netanyahu o susține, dar pe care Eisenkot o respinge dacă impune condițiile sale de campanie, inclusiv recunoașterea Hamas ca organizație teroristă.
O eventuală schimbare de guvern ar putea influența raporturile Israelului cu Washingtonul, statele arabe și Iranul, precum și prioritățile operaționale regionale. Un cabinet condus de Eisenkot ar putea pune accent pe expertiza profesională și pe o coordonare mai discretă cu partenerii internaționali. Totuși, orice formulă de coaliție implică compromisuri dure, deoarece fiecare partid trebuie să renunțe la promisiuni electorale esențiale. Dacă negocierile eșuează, procedura poate duce la dizolvarea Knessetului și la organizarea unor noi alegeri.
În prezent, Israelul traversează o perioadă de instabilitate politică, în contextul în care Benjamin Netanyahu păstrează funcția de premier până la instalarea unui nou cabinet. Disputa privind serviciul militar obligatoriu și rolul partidelor religioase rămâne punctul de tensiune principal în cadrul Knessetului. Dacă procesul de formare a guvernului nu reușește în termenii legali, țara se poate îndrepta către un nou scrutin, posibil la începutul anului 2027.
