Exporturile de țiței din Orientul Mijlociu, care utilizează Strâmtoarea Ormuz și rutele conexe, au revenit la nivelurile de dinaintea războiului dintre Iran și Statele Unite. Această evoluție a fost înregistrată la sfârșitul lunii septembrie, conform unor analize efectuate de grupurile bancare JP Morgan și Goldman Sachs. Redresarea vine după o perioadă lungă de perturbări severe ale aprovizionării globale cu petrol, cauzate de tensiunile militare dintre cele două puteri.
Conform datelor furnizate de compania Kpler, cel puțin 16,5 milioane de barili de petrol pe zi au părăsit regiunea Golfului doar în luna septembrie. Această cifră este echivalentă cu media de exporturi înregistrată în perioada de dinaintea conflictului. Producătorii și transportatorii au reușit să implementeze modalități alternative de transport, utilizând conducte sau tehnici de transfer de la o navă la alta, în timp ce armata americană a menținut escorta pentru anumite nave prin Strâmtoarea Ormuz.
O schimbare majoră în logistica regională este utilizarea conductelor din Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, care transportă acum aproximativ 40% din țițeiul regiunii fără a trece prin Strâmtoarea Ormuz. Înainte de război, acest procent era de doar 17%. Arabia Saudită a reușit să relucreze conducta sa est-vest la sfârșitul lunii septembrie, după ce aceasta fusese avariată în urma atacurilor cu drone efectuate de rebelii Houthi.
Majoritatea țițeiului care traversează Ormuz este transportat de petroliere foarte mari care navighează cu transponderele oprite pentru a evita monitorizarea. Ulterior, încărcătura este mutată pe alte petroliere în apele deschise, de regulă în zonele din largul coastelor Omanului sau Fujairah, din Emiratele Arabe Unite. Deși volumul de materie primă brută s-a normalizat, fluxurile de produse rafinate, precum motorina, rămân limitate, ceea ce contribuie la menținerea prețurilor ridicate.
Deși livrările de țiței brut au ajuns la niveluri normale, produsele rafinate, inclusiv benzina sau combustibilul pentru avioane, sunt încă la jumătate din nivelul de antebelic. Infrastructura de rafinare a fost afectată direct de război, iar riscurile ridicate de securitate mențin cotațiile petrolului Brent la valori înalte. Această discrepanță între disponibilitatea țițeiului brut și lipsa produselor rafinate continuă să influențeze volatilitatea piețelor energetice internaționale.
Instabilitatea din Orientul Mijlociu rămâne un factor critic pentru securitatea energetică globală, afectând direct rutele de transport strategic. Tensiunile geopolitice din regiune, marcate de conflicte și atacuri asupra infrastructurii, impun costuri logistice suplimentare și necesită monitorizarea constantă a fluxurilor de petrol prin puncte de trecere înguste, precum Strâmtoarea Ormuz, esențială pentru stabilitatea piețelor.
