Datele statistice furnizate de Eurostat pentru trimestrul al doilea din anul 2026 indică o schimbare în dinamica migrației ilegale în cadrul Uniunii Europene. În această perioadă, statele membre au emis un număr mai mic de ordine de părăsire pentru cetățenii din afara UE, însă numărul persoanelor returnate efectiv în țări terțe a înregistrat o creștere. Această evoluție inversă sugerează o posibilă activitate sporită în procesele de executare a deciziilor de plecare deja luate.
În perioada aprilie-iunie 2026, statele UE au emis un total de 110.335 de ordine de părăsire pentru cetățenii din afara Uniunii. Această cifră reprezintă o scădere de 12% față de trimestrul al doilea din 2025 și este cu 3,9% sub nivelul înregistrat în primul trimestru al anului curent. Din acest total, Franța a emis cele mai multe ordine, cu 32.420 de acte, reprezentând 29,4% din totalul european, urmată de Portugalia și Germania.
Paralel cu scăderea ordinelor noi, numărul returnărilor efective a crescut cu 9,7% față de aceeași perioadă a anului trecut și cu 5,9% față de trimestrul anterior. În total, 36.825 de persoane au fost trimise în țări din afara UE după ce au primit un ordin de părăsire. Germania a raportat cele mai multe returnări, cu 8.400 de persoane, urmată de Franța, cu 3.825 de cazuri, și Polonia, care a returnat 3.005 persoane.
Analiza profilului persoanelor returnate relevă o diferență față de cele care primesc ordine de părăsire. Cetățenii din Türkiye au format cel mai numeros grup de returnați, cu 3.765 de persoane, urmați de cetățenii din Siria, cu 2.770, și de cei din Georgia, cu 2.140. De asemenea, datele arată că 60,8% dintre persoanele returnate au ales să plece în mod voluntar, în timp ce 39,2% au fost sub rezultați de proceduri de returnare forțată.
Este esențial de menționat că numărul de 110.335 ordine emise nu poate fi comparat direct cu cele 36.825 de returnări pentru a calcula o rată de succes. Cele două serii statistice nu urmăresc aceeași cohortă de persoane, deoarece un ordin de părăsire poate fi emis într-un trimestru, iar returnarea efectivă poate avea loc cu câteva luni mai târziu. Astfel, diferența dintre cifre nu indică faptul că ordinele rămân neexecutate.
Gestionarea fluxurilor migratorie în Europa rămâne un subiect de dezbatere strategică, axat pe echilibrul dintre eficiența procedurilor de returnare și respectarea garanțiilor juridice. În contextul actual, statele membre caută să optimizeze aplicarea deciziilor de plecare, însă datele Eurostat nu permit încă o concluzie certă privind o schimbare structurală a politicii europene de migrație sau o creștere a eficienței sistemelor de control.
