Iranul a executat cel puțin 2.003 persoane în intervalul de un an cuprins între 10 octombrie 2025 și 8 octombrie 2026, conform datelor furnizate de organizația HRANA. Această cifră marchează o creștere de 29% față de perioada precedentă, când numărul executărilor a fost de 1.553 de persoane. Raportul, publicat în contextul Zilei Mondiale Împotriva Pedepsei cu Moartea, evidențiază un nivel record de aplicare a pedepsei capitale în ultimele zece perioade de raportare ale organizației.
Analiza detaliată a celor 1.857 de rapoarte colectate de HRANA indică faptul că majoritatea execuțiilor nu au fost confirmate oficial de autorități. Aproximativ 95% din aceste acțiuni nu au fost anunțate de sursele oficiale, doar 5% fiind raportate public. Din punct de vedere juridic, acuzațiile de crimă au reprezentat 57,56% din totalul execuțiilor, în timp ce infracțiunile legate de droguri au acoperit 36,25% din cazuri. Printre victime au fost identificate 47 de femei și patru persoane care aveau sub 18 ani la momentul infracțiunilor.
Represiunea a vizat intens disidența politică, în special în urma protestelor din ianuarie 2026. HRANA a documentat 69 de execuții politice sau legate de securitate, dintre care 35 de cazuri au fost direct asociate cu manifestările din ianuarie. O parte semnificativă a acestor execuții a avut loc în lunile aprilie și mai 2026, totalizând alte 29 de cazuri. Autoritățile judiciare și Tribunalele Revoluționare au accelerat procedurile împotriva deținuților politici, extinzând presiunea de la protestele de pe stradă către sălile de judecată.
Experții ONU au avertizat că Teheranul utilizează pedeapsa capitală pentru a reduce la tăcere disidența și pentru a instiga la frică în rândul populației. Aceștia au descris Iranul ca fiind cea mai prolifică țară din lume în ceea ce privește aplicarea pedepsei capitale pe cap de locuitor. Raportările indică faptul că infracțiunile de securitate națională sunt definite vag pentru a reîncadra activitatea pașnică drept o amenințare. De asemenea, s-a raportat utilizarea torturii și a mărturiilor forțate pentru obținerea unor declarații în cazul protestatarilor.
În perioada analizată, s-au înregistrat 369 de mărturisiri televizate legate de protestele din ianuarie, despre care organizația precizează că au fost obținute prin tortură. Printre cazurile documentate se numără execuția lui Amirhossein Hatami, la vârsta de 18 ani, și a lui Saleh Mohammadi, executat la 19 ani după ce a fost acuzat la 18 ani. Analizele suplimentare arată că în orașele Karaj și Isfahan au avut loc 44 de execuții din cele 70 de cazuri politice și de securitate identificate în perioada 7 ianuarie – 5 octombrie.
Sistemul juridic iranian aplică mecanismul qisas, prin care capacitatea unui inculpat de a plăti un preț al sângelui (blood money) poate influența aplicarea sentinței cu moartea. Această practică vizează adesea curieri de nivel inferior din comunități sărace și marginalizate. Experții ONU au criticat acest sistem și au cerut comutarea sentințelor și revizuirea cazurilor conform standardelor de proces echitabil, subliniind că uciderea protestatarilor a echivalat cu crime împotriva umanității.
