Costul transportului maritim pentru un superpetrolier a ajuns la valori fără precedent, pe fondul perturbărilor cauzate de războiul cu Iranul. Această creștere dramatică a tarifelor de logistică pune o presiune directă asupra stabilității prețurilor la carburante în Europa. Instabilitatea din Orientul Mijlociu a forțat modificarea rutelor comerciale, ceea ce a dus la o scădere a disponibilității efective a navelor de transport și la necesitatea parcurgerii unor trasee mult mai lungi.
Conform datelor furnizate de Bloomberg, tariful pentru închirierea unui petrolier de tip VLCC, utilizat pentru transportul petrolului american către Asia, a ajuns la aproximativ 77 de milioane de dolari pentru o singură cursă. Această cifră reprezintă o creștere masivă față de media de 9,2 milioane de dolari de anul trecut. Chiar și în comparație cu începutul lunii septembrie, când armatorii solicitau circa 29,5 milioane de dolari, noile tarife reflectă o schimbare radicală a dinamicii pieței.
Pentru un transport de două milioane de barili, costul de 77 de milioane de dolari înseamnă aproximativ 38,50 dolari per baril doar pentru transport. În septembrie, această sumă era de aproximativ 15 dolari pe baril. În acest context, costul transportului petrolului din Orientul Mijlociu către Asia a depășit pragul de 1,2 milioane de dolari pe zi. Armatorii sunt stimulați să direcționeze navele către rutele cele mai profitabile, lăsând cumpărătorii europeni să concureze pentru o ofertă limitată.
Dependența Europei de motorina americană a crescut semnificativ, Statele Unite asigurând acum aproximativ 32% din importurile de motorină ale Uniunii Europene provenite din afara blocului, față de 17% anul trecut. În nord-vestul Europei, această proporție este de aproximativ 57%. Pe măsură ce transporturile către Asia devin mai profitabile, numărul de nave disponibile pentru piața europeană poate scădea, agravând vulnerabilitatea energetică a continentului.
Pentru a contracara riscurile, statele G7 au convenit asupra unei eliberări coordonate a aproximativ 100 de milioane de barili de petrol și produse petroliere din rezervele strategice. Această măsură a fost luată după ce Comisia Europeană a criticat ideea unei posibile interdicții de export din partea Washingtonului. Eliberarea acestor rezerve urmărește să reducă presiunea asupra pieței și să limiteze riscul unor noi creșteri puternice ale prețurilor la nivel global.
Situația este agravată de faptul că stocurile comerciale de motorină din depozitele Amsterdam-Rotterdam-Anvers sunt sub media ultimilor cinci ani. Rafinăriile europene funcționează aproape de capacitatea maximă, limitând capacitatea de compensare a eventualelor întreruperi. Conform estimărilor Reuters, statele Uniunii Europene au cheltuit deja peste 100 de miliarde de euro în plus pentru importurile de energie de la începutul războiului cu Iranul.
