Germania, Italia și Grecia s-au opus proiectului unei declarații UE-Canada care include oferta de „aderare asociată” formulată de Ursula von der Leyen. Această dispută diplomatică are loc în contextul pregătirilor pentru summitul UE-Canada, programat joi și vineri la Montreal. Statele membre exprimă temeri legate de incertitudinea juridică pe care o poate genera acest termen și de posibilitatea ca acesta să creeze un precedent pentru alte țări terțe care doresc o apropiere de blocul european.
Propunerea de a transforma Canada în primul „membru asociat” al UE a fost lansată de președinta Comisiei Europene în cadrul discursului anual despre Starea Uniunii. Această inițiativă a surprins capitale europene precum Berlin sau Paris, deoarece nu a fost consultată anterior cu statele membre sau în cadrul Comisiei. Diplomații europeni au subliniat că terminologia utilizată este necunoscută și nu este prevăzută în tratatele actuale, ceea ce ar putea genera așteptări nejustificate din partea altor parteneri externi.
Un proiect revizuit al declarației comune menționa explicit această noțiune, promițând schimburi regulate cu autoritățile canadiene privind reglementările și politici majore. Totuși, după opoziția ridicată de Germania, Italia și Grecia, un nou text a fost prezentat luni seară. Acest nou proiect încearcă să distanțeze statele membre de concept, specificând clar că statutul de membru asociat a fost „propus de Comisia Europeană”, încercând astfel să atenueze responsabilitatea politică directă a blocului.
Înainte de summitul de la Montreal, se așteaptă ca biroul președintelui Consiliului European, António Costa, să difuzeze o nouă versiune a documentului. Urmează o rundă de discuții la nivel de ambasadori miercuri pentru a găsi o soluție de compromis. Deși există un consens privind necesitatea unei cooperări strânse cu Canada în domenii precum apărarea, energia, comerțul și materiile prime critice, eticheta de „membru asociat” rămâne punctul de conflict major.
Problema centrală pentru Berlin este ordinea procesului de negociere, insistând ca statele să definească mai întâi pachetul de cooperare înainte de a conveni asupra termenilor declarației. În timp ce unii susținători ai Ursulei von der Leyen consideră că ea stabilește o viziune politică necesară, criticii îi reproșează obiceiul de a face anunțuri majore fără a înțelege implicațiile juridice. Canada, prin vocea lui Mark Carney, a preferat să numească această relație o „alianță a viitorului”, punând accent pe substanță în detrimentul nomenclaturii.
Deciziile politice ale Uniunii Europene privind parteneriatele externe sunt adesea influențate de dinamica securității regionale și de nevoia de stabilitate juridică. În contextul tensiunilor geopolitice actuale, orice modificare a cadrului de cooperare cu țări non-europene este monitorizată cu atenție de statele membre pentru a evita erori de procedură sau de interpretare a tratatelor. Această dispută subliniază dificultatea de a echilibra viziunea politică a Comisiei cu procedurile de consultare obligatorii în cadrul Consiliului.
