Fostul ministru de Interne, Cătălin Predoiu, a criticat modul în care autoritățile române au gestionat componenta economică a Parteneriatului Strategic cu Statele Unite. Acesta susține că România a pierdut un timp prețios în procesul de atragere a investițiilor americane, în contextul unei schimbări de paradigmă în politica externă de la Washington. Conform analizei sale, România nu a reușit să transforme relația strategică într-un instrument concret de dezvoltare economică și de consolidare a securității naționale.
Cătălin Predoiu afirmă că discursul secretarului de stat american Marco Rubio reconfirmă adaptarea politicii externe a SUA la realitățile geopolitice acumulate în ultimii 10-15 ani. Printre factorii care au determinat această reconfigurare, fostul ministru îi enumeră profilarea Chinei ca principal competitor strategic, războiul din Ucraina, precum și decalajele industriale și tehnologice ale Europei. De asemenea, riscul ca Iranul să devină o putere nucleară și problemele interne ale SUA, precum modernizarea infrastructurii critice, contribuie la această nouă direcție.
Fostul ministru a acuzat guvernul trecut de faptul că a neglijat pilonul economic al Parteneriatului Strategic, limitându-se la declarații de bune intenții. Predoiu subliniază că stagnarea proiectelor majore, inclusiv în domeniile nuclear și al industriei de apărare, este o dovadă a lipsei unei strategii coerente. El consideră că autoritățile nu au construit un pachet de proiecte articulat pentru a fi discutat cu administrația SUA sau cu investitorii instituționali americani, ceea ce reprezintă o eroare strategică cu efecte asupra securității.
Pentru a securiza interesele naționale, Cătălin Predoiu propune construirea unor „scuturi economice” care să completeze scutul militar de la Deveselu. El argumentează că investițiile de ordinul zecilor de miliarde de dolari în economia reală sunt mult mai greu de mutat decât prezența militară, oferind o garanție suplimentară a implicării SUA în stabilitatea țării. Fostul ministru menționează că Polonia și Bulgaria au reușit să avanseze în această direcție, în timp ce România, deși are un potențial comparabil, a avut performanțe slabe la valorificarea acestuia.
Analiza sa avertizează împotriva abordării de tip „strategic wishful thinking”, în care se crede că după alegerile midterms SUA vor reveni la vechea politică externă. Cătălin Predoiu susține că Washingtonul așteaptă o Europă puternică, asertivă și capabilă militar, care să își asume responsabilități sporite. El critică diplomația bazată pe „incantarea” parteneriatului și a valorilor comune fără fapte economice, considerând că astfel de abordări „paseiste” demonstrează o capacitate limitată de înțelegere strategică a interlocutorilor români.
În contextul actual al dinamicii economice globale, România urmărește consolidarea capacităților industriale. De exemplu, activitatea în sectorul siderurgic rămâne un punct de interes, precum în cazul laminorului de la Combinatul Siderurgic din Galați, care își va relua activitatea în noiembrie 2026. Această realitate subliniază importanța menținerii unui fundament industrial solid în cadrul proceselor de modernizare și de atragere a parteneriatelor internaționale strategice.