Administrația condusă de Donald Trump a semnat, pe 22 septembrie 2026, un acord cu Danemarca și Groenlanda care extinde prezența militară a Statelor Unite pe insulă. Documentul, finalizat după o perioadă de presiuni constante asupra autorităților de la Copenhaga și a aliaților europeni, nu transferă proprietatea asupra teritoriului, ci permite accesul strategic american. Acordul introduce mecanisme de control asupra investițiilor în sectoare sensibile, vizând securitatea națională și ordinea publică.
Dincolo de componenta de apărare, acordul are o componentă economică majoră legată de extragerea resurselor minerale. Textul prevede că investitorii din afara NATO, partenerilor NATO și statelor membre UE nu vor putea dobândi influență semnificativă în activități precum extracția resurselor, fără acordul părților. Aplicarea acestui filtru de selecție revine Groenlandei, în cooperare cu Danemarca și prin consultări cu SUA, oferind un avantaj competitiv companiilor americane de minerit.
Interesul pentru pământurile rare și mineralele utilizate în tehnologiile militare și energetice a fost un motor principal al presiunii exercitate de Washington. Figuri precum Ronald Lauder și Drew Horn au susținut public importanța strategică a resurselor de sub gheața Groenlandei pentru inteligența artificială și armamentul avansat. Companii precum GreenMet și Critical Metals Corp au fost deja implicate în încercări de securizare a finanțărilor și a proiectelor miniere din regiune.
Pe plan militar, acordul permite avioanelor americane să survoleze și să aterizeze pe teritoriul insulei, oferind totodată acces larg navelor publice SUA în apele teritoriale. Documentul menționează posibilitatea utilizării teritoriului pentru sistemul de apărare Golden Dome, consolidând poziția americană în Arctica. Totodată, statele din afara NATO sunt restricționate de la instalarea unor facilități militare sau menținerea unei prezențe persistente fără consimțământul partenerilor.
Pentru Uniunea Europeană, acordul reprezintă un compromis care păstrează suveranitatea daneză, dar impune o competiție directă cu capitalul american. Deși Bruxellesul a susținut integritatea teritorială a Groenlandei, investitorii europeni și canadieni rămân la fel de relevanți în proiectele locale. Totuși, prezența militară extinsă a SUA și potențialul sprijin financiar federal pentru minerit pot face proiectele groenlandeze mai atractive pentru firmele din Statele Unite.
Groenlanda deține zăcăminte de pământuri rare și alte minerale esențiale pentru industria electronică și de apărare, conform datelor Băncii Mondiale. Aceste resurse sunt vitale pentru lanțurile de aprovizionare globale, transformând insula într-un punct central al concurenței geopolitice între marile puteri. Dezvoltarea acestor zăcăminte depinde însă de investiții masive în infrastructură și de stabilitatea politică regională.
