România trebuie să accelereze investițiile în infrastructura de hidrogen, în cercetare și în inovare pentru a transforma cadrul legislativ actual în proiecte concrete de decarbonizare a industriei. Această perspectivă a fost oferită de Oana Özmen, avocat și fost deputat, în cadrul Forumului Gazelor Naturale organizat de Financial Intelligence. Ea a subliniat că resursele de gaze naturale ale țării trebuie valorificate în paralel cu dezvoltarea noilor tehnologii energetice.
Oana Özmen a evidențiat importanța dezvoltării unei rețele de transport pentru a susține tranziția energetică, menționând că hidrogenul și biocombustibilii pot reprezenta alternative viabile. Fostul deputat a solicitat autorităților publice să ofere un sprijin mai amplu companiilor care investesc în tehnologii pentru utilizarea hidrogenului, comparând necesitatea acestui suport cu modelul de dezvoltare a cercetării și inovării din alte state europene. Fără o infrastructură solidă, dezvoltarea acestor resurse rămâne limitată.
Un exemplu de capacitate tehnologică locală este proiectul derulat de Delgaz Grid la Mediaș, care implică testarea amestecului de hidrogen cu gaze naturale în rețelele existente. Oana Özmen a observat că acest proiect a reușit să ajungă la un nivel de aproape 30% pentru amestec, de la un procent inițial de 11%. Acest succes tehnic demonstrează, în opinia sa, că specialiștii români pot veni cu soluții de dezvoltare pentru sectorul energetic.
În ceea ce privește cooperarea internațională, România ar putea dezvolta proiecte transfrontaliere de transport al hidrogenului împreună cu Bulgaria, Grecia și Ungaria. Scopul ar fi ca producția de hidrogen din această zonă să fie disponibilă pentru o parte din Europa, urmând modele europene de colaborare. Oana Özmen a menționat că astfel de inițiative regionale ar putea facilita crearea unei infrastructuri dedicate, asemănătoare celor dezvoltate de Spania, Germania, Franța și Portugalia.
De asemenea, s-a subliniat potențialul regiunii Dobrogea pentru proiecte de tip Power-to-X, datorită capacității de producție a energiei regenerabile. Oana Özmen a citat exemplul Coreei de Sud, care și-a propus până în 2040 să producă 6,2 milioane de celule de combustie și 1200 de stații de încărcare cu hidrogen. În România, aceste oportunități sunt momentan la stadiul de inițiative, dar pot deveni realități în anii următori.
Industria românească are nevoie de acces la fondurile destinate decarbonizării pentru a investi în tehnologii de reducere a emisiilor, în loc să utilizeze resursele doar pentru plata certificatelor de emisii. Oana Özmen a explicat că, fără aceste investiții tehnologice, companiile nu pot efectua o tranziție reală. Această abordare este esențială pentru ca industria să rămână puternică și relevantă pe termen lung.
Contextul tranziției energetice în Europa pune presiune pe statele membre să adopte cadre de decarbonizare eficiente pentru a evita costurile pur și simplu de conformitate. În acest cadru, utilizarea fondurilor pentru modernizarea infrastructurii și pentru cercetare este considerată o strategie critică pentru securitatea energetică și competitivitatea economică regională, evitând astfel dependența de mecanismele de plată a emisiilor fără beneficii tehnologice directe.
