Germania și Franța dețin împreună aproximativ 35% din rezervele strategice de motorină ale Uniunii Europene, în contextul presiunilor diplomatice și economice recente. Conform datelor Eurostat aferente lunii mai 2025, statele membre ale UE dețin aproximativ 39 de milioane de tone de stocuri de urgență de motorină și gasoil. Această concentrație de resurse într-un număr limitat de state europene alimentează discuțiile privind securitatea energetică a întregului bloc.
Franța deține 8,2 milioane de tone de combustibil, în timp ce Germania gestionează 5,6 milioane de tone. Surse citate de Reuters indică faptul că oficialii americani sunt nemulțumiți de poziția celor două țări, acuzându-le că nu și-au îndeplinit integral angajamentele asumate anterior. Tensiunile vizează eliberarea coordonată de stocuri de petrol, un mecanism convenit la începutul anului în cadrul Agenției Internaționale pentru Energie (AIE) pentru a contracara perturbările de aprovizionare cauzate de războiul cu Iranul.
Situația este agravată de faptul că prețurile motorinei au atins niveluri record sau apropiate de record pe piețele europene. Această evoluție transformă combustibilul într-o problemă economică și politică majoră, având un impact direct asupra sectoarelor de transport de mărfuri, agricultură și industrie. Deși normele UE impun menținerea rezervelor echivalente cu cel puțin 90 de zile de importuri nete sau 61 de zile de consum intern, respectarea acestor cerințe la nivelul Uniunii este confirmată.
În martie, AIE a convenit eliberarea la nivel mondial a aproximativ 400 de milioane de barili din stocurile de urgență. Din acest total, Statele Unite s-au angajat să furnizeze 172 de milioane de barili, în timp ce țările UE au asumat aproximativ 20% din cantitatea totală. Comisarul european pentru energie, Dan Jorgensen, a menționat că UE a discutat cu directorul executiv al AIE, Fatih Birol, despre posibilitatea unor noi eliberări, însă nu s-a luat încă o decizie oficială.
Dependența europeană de livrările de motorină din Statele Unite s-a accentuat semnificativ în ultimii ani. Această schimbare de paradigmă a apărut după reducerea importurilor de combustibili din Rusia, ca urmare a invaziei Ucrainei, și după diminuarea capacității de rafinare din Europa în ultimele două decenii. În prezent, securitatea aprovizionării este amenințată și de reducerea livrărilor din Orientul Mijlociu, din cauza conflictului cu Iranul.
Securitatea energetică a Europei este strâns legată de stabilitatea rutelor de transport și de capacitatea de rafinare locală. Reducerea importurilor rusești a forțat statele membre să caute alternative pe piețele globale, ceea ce a crescut expunerea la volatilitatea prețurilor și la deciziile politice ale partenerilor externi, precum Statele Unite sau producătorii din Orientul Mijlociu.
