Modelul de dezvoltare economică al României din ultimul sfert de secol a fost caracterizat printr-un consum masiv de resurse pentru producția de bunuri. În loc să se bazeze pe eficiență, creșterea economică a fost susținută de un volum tot mai mare de materiale consumate. Această abordare contravine principiilor de dezvoltare durabilă promovate la nivelul Uniunii Europene și pune în pericol sustenabilitatea pe termen lung a economiei naționale, afectând capitalul natural și dezvoltarea socială.
Analiza realizată de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), pe baza datelor Eurostat, evidențiază o stagnare a productivității resurselor. În anul 2025, România produce aproximativ aceeași valoare economică pentru fiecare kilogram de materiale consumate ca în anul 2000. În contrast, media Uniunii Europene a înregistrat o creștere de circa 50% în aceeași perioadă, în timp ce Polonia a avansat cu 90%, iar Bulgaria cu 40%.
Indicatorul de productivitate a resurselor raportază PIB-ul real la consumul intern de materiale, incluzând materialele extrase intern, importurile și scăzând exporturile. Dumitru Chisăliță subliniază că Programul de Guvernare trebuie să identifice cauzele utilizării ineficiente, precum risipa, managementul defectuos sau tehnologiile slabe. Guvernul trebuie să treacă de la oferirea de subvenții care creează o bunăstare temporară la măsuri care să asigure creșterea valorii adăugate și a competitivității.
Valorificarea resurselor naționale, precum gazele sau terenurile agricole, nu trebuie confundată cu prosperitatea economică dacă nu există prelucrare și tehnologie locală. Dumitru Chisăliță recomandă o analiză a valorii care rămâne în țară prin proiectare și comercializare, evitând exportul de materii prime fără procesare. Autoritățile trebuie să determine ce verigi de producție lipsesc și de ce anumite sectoare nu sunt competitive, înlocuind discursurile despre bogății cu politici coerente.
În sectorul energetic, sprijinul public acordat industriei trebuie să fie condiționat de modernizare și reducerea pierderilor, nu doar de consumul de energie. Dumitru Chisăliță avertizează că investițiile publice trebuie evaluate prin prisma rezultatelor economice concrete, nu doar a sumelor cheltuite sau a absorbției fondurilor europene. Fiecare program major trebuie să demonstreze dacă reduce costurile de producție, economisește materiale sau îmbunătățește capacitățile competitive ale economiei.
Eficiența utilizării resurselor este un factor critic în cadrul Uniunii Europene, unde politicile de economie circulară și eficiență energetică sunt integrate în strategiile de creștere. Această tranziție vizează separarea creșterii PIB de consumul de materii prime, un obiectiv pe care România pare să îl fi ratat în ultimele două decenii, revenind practic la nivelul de productivitate din anul 2000.
