Unitatea 6 a centralei nucleare Kozlodui a intrat astăzi, 8 octombrie 2026, într-un proces de oprire pentru revizia anuală și reîncărcarea cu combustibil. Această întrerupere planificată va dura până la sfârșitul lunii noiembrie, moment în care revenirea la funcționare este prevăzută. Deși unitatea 5 rămâne operațională, performanța acesteia depinde direct de nivelul apei din Dunăra, ceea ce introduce o suplimentare de incertitudine în contextul actual.
Retragerea temporară a unei capacități de aproximativ 1.000 MW afectează direct disponibilitatea energetică într-o perioadă de tranziție sezonieră. Pe măsură ce zilele se scurtează și temperaturile scad, consumul de seară tinde să crească semnificativ. România se confruntă cu o dependență crescută de importuri în acele intervale orare în care producția internă nu este suficientă pentru a acoperi cererea de energie a populației și a industriei.
Situația este complicată de profilurile de consum ale țărilor vecine, care pot necesita energie simultan cu România. Datele istorice indică consumuri de seară de circa 6.400–6.700 MW în România, 5.400–5.600 MW în Ungaria și aproximativ 4.000 MW în Serbia. Dacă o perioadă de răcire afectează simultan regiunea, surplusurile disponibile pentru export se reduc, făcând importul de energie mai scump și mai dificil de asigurat prin rețelele de transport.
Analiza unor scenarii de lucru indică riscuri concrete în cazul unui consum de seară de 7.600 MW. Într-un astfel de caz, cu o producție internă de 4.900 MW, România ar avea nevoie de 2.700 MW din importuri. Dacă importurile realizate ar fi de doar 2.500 MW, ar exista o deficiență de 200 MW care ar trebui acoperită prin flexibilitate sau reducerea consumului. Sistemul trebuie să mențină rezerve pentru a evita vulnerabilitatea în cazul unei avarii neașteptate.
Impactul principal al acestui deficit de producție este de natură economică, manifestându-se prin costuri mai mari pentru energie în orele de vârf. Când producția disponibilă scade, piața este forțată să apeleze la surse de achiziție mai costisitoare. Deși facturile consumatorilor nu vor crește imediat astăzi, creșterea riscului și a cheltuielilor de achiziție pentru furnizori pot influența costurile contractuale în viitor.
Securitatea energetică regională depinde de capacitatea de a gestiona perioadele de vârf la costuri suportabile. În contextul actual, stabilitatea sistemului este influențată de variabilitatea producției fotovoltaice și de disponibilitatea hidroenergetică. O marjă de siguranță redusă în serile reci, în condiții de vânt slab, reprezintă un punct critic pentru echilibrul energetic al întregii regiuni balcanice și europene.
