Producția de gaze din proiectul Neptun Deep este preconizată să înceapă în prima jumătate a anului 2027, într-un moment critic pentru securitatea energetică europeană. Această etapă coincide cu eliminarea importurilor de gaze rusești din Uniunea Europeană, care va închide accesul la GNL rusesc la 1 ianuarie și la gazele prin conducte la 30 septembrie. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), subliniază că această suprapunere oferă o fereastră strategică majoră pentru România.
Pentru a capta această oportunitate, România trebuie să dezvolte o strategie care să combine producția internă cu importurile alternative și infrastructura de transport. Dumitru Chisăliță avertizează că simpla existență a resurselor din Marea Neagră nu garantează statutul de actor energetic regional. Este necesară o abordare integrată care să includă terminale GNL, capacități de înmagazinare și contracte regionale, astfel încât riscurile și costurile să fie gestionate într-un model de afaceri viabil și competitiv.
Importurile de GNL american reprezintă o soluție de diversificare, dar acestea trebuie să urmeze o logică economică strictă pentru a evita pierderile. Președintele AEI menționează că un portofoliu de gaze americane are sens doar dacă permite României să deservească piețe externe și să ofere flexibilitate. În absența unor clienți și a capacităților de transport asigurate, importurile pot deveni o obligație de plată, iar costurile comerciale vor fi suportate direct de consumatorii români prin facturi mai mari.
Un alt punct de interes este mecanismul de preempțiune al statului asupra gazelor din Marea Neagră, reglementat prin legea 171/2026. Dumitru Chisăliță ridică semne de întrebare privind destinația acestor volume, dacă acestea sunt pentru rezerva strategică, industrie sau echilibrarea pieței. El critică faptul că o lege votată în Parlament a contribuit la dublarea prețului gazelor marfă în România, subliniind că invocarea interesului național trebuie însoțită de o justificare economică transparentă.
Riscul principal este ca România să rămână cu un rol economic deficitar, fiind furnizor de gaze ieftine la export și cumpărător de gaze scumpe prin import. Dumitru Chisăliță susține că avantajul energetic trebuie transformat într-un instrument diplomatic și economic prin negocierea unor investiții în infrastructură și interconectări. Dacă decidenții se limitează la vânzarea de marfă fără o strategie regională, țara va pierde posibilitatea de a susține industria locală și de a crea locuri de muncă.
Contextul energetic european este marcat de o restructurare profundă a fluxurilor de aprovizionare, pe măsură ce statele membre caută alternative la resursele rusești. Această tranziție forțată modifică harta geopolitică a continentului, punând presiune pe infrastructura de transport și pe capacitățile de stocare ale țărilor de tranziție. În acest cadru, capacitatea de a negocia contracte pe termen lung și de a asigura securitatea fluxurilor devine un factor determinant pentru stabilitatea economică regională.
