Uniunea Europeană pune în mișcare mecanisme avansate de monitorizare pentru a identifica vulnerabilitățile lanțurilor de aprovizionare cu materii prime critice. Proiectul de cercetare MaaSiveTwin, finanțat de UE pe o perioadă de patru ani, vizează cartografierea provenienței materialelor esențiale și identificarea punctelor slabe ale rețelelor globale. Echipa de cercetători implică experți din Cipru, Germania, Grecia, Polonia, Serbia și Elveția, urmărind modul în care aceste resurse ajung în Europa pentru a preveni perturbările industriale.
Complexitatea rețelelor de distribuție reprezintă o provocare majoră pentru întreprinderile europene, care au dificultăți în a înțelege sursa exactă a componentelor. Christian Thies, expert în lanțuri de aprovizionare la Universitatea Tehnică din Hamburg, subliniază că dimensiunea globală a acestor procese face dificilă identificarea originii materialelor atât pentru consumatori, cât și pentru companii. Dependența de rute maritime expuse la tensiuni geopolitice, precum în cazul transportului de grafit sintetic necesar bateriilor litiu-ion, accentuează riscul de criză.
Cercetătorii utilizează inteligența artificială pentru a procesa volume masive de date publice și imagini din satelit pentru a estima activitatea din siturile miniere. Această metodologie permite crearea unor „gemeni digitali”, reprezentări computerizate ale lumii fizice, care simulează impactul unor evenimente specifice asupra producției. Dr. Marios Antonakakis, cercetător la Universitatea Tehnică din Creta, explică faptul că prin cartografierea siturilor miniere se pot anticipa deficitele și variațiile de preț care afectează tehnologiile moderne.
Dependența europeană de furnizori externi este critică, în special în ceea ce privește materiale precum cobalt, nichel, mangan, litiu și pământuri rare. China controlează aproximativ 90% din procesul de rafinare a grafitului cu grad de puritate pentru baterii și peste 75% din pământurile rare. Dr. Susana Darma, analistă la Battronics, precizează că această dominare este problematică deoarece Europa are nevoie de aceste materiale pentru mobilitatea electrică, energia eoliană și sectorul apărării.
Obiectivul strategic al UE este reducerea dependenței de un singur furnizor, precum China, prin diversificarea surselor și dezvoltarea capacităților interne. Conform Regulamentului UE privind materiile prime critice din 2024, până în 2030, Uniunea dorește să extragă cel puțin 10% din consumul anual de materii prime strategice și să prelucreze local cel puțin 40% din acestea. De asemenea, se impune o limită de maximum 65% pentru importurile provenite dintr-o singură țară terță pentru orice materie primă strategică.
Securitatea aprovizionării cu materii prime este strâns legată de stabilitatea geopolitică a rutele de transport maritim. Tensiunile din zone precum Strâmtoarea Ormuz, unde transportul de petrol și gaze a fost perturbat de conflicte, demonstrează cât de vulnerabile sunt fluxurile comerciale globale. Aceste riscuri de securitate energetică și de aprovizionare cu minerale pot declanșa creșteri bruște de prețuri sau oprirea liniilor de producție, afectând direct economia și capacitatea de apărare a continentului european.
