Guvernele din Africa încearcă să forțeze procesarea locală a mineralelor prin restricții la export și stimulente fiscale, însă deficitul de energie electrică pune în pericol aceste investiții masive. Statele de pe continent urmăresc transformarea economiilor lor prin construcția de rafinării și topitorii, dar lipsa unei infrastructuri energetice stabile limitează capacitatea de a valoriza resursele de bauxită sau litiu. Instituții precum US International Development Finance Corporation și Africa Finance Corporation oferă sprijin pentru aceste proiecte de anvergură.
Guineea, care a depășit Australia fiind cel mai mare producător și exportator mondial de bauxită, vizează extinderea industrială. Resursele sale sunt direcționate în principal către China pentru producția de aluminiu, însă autoritățile guineene plănuiesc să crească valoarea adăugată local. În prezent, trei rafinării de alumină sunt în faza de execuție, iar obiectivul este de a ajunge la cinci unități până în anul 2030, cu o capacitate anuală de șapte până la opt milioane de tone.
Infrastructura energetică precară reprezintă obstacolul principal pentru Guineea, având în vedere că statul generează aproximativ 1.000 de megawați din surse hidroelectrice. Dezvoltarea combinatelor industriale necesită o putere între 5.000 și 10.000 de megawați, ceea ce obligă țara să depindă de importuri în perioadele de secetă. Daouda Diakite, consilier principal al ministrului Minelor din Guineea, a declarat că autoritățile caută investiții în soluții precum gazul, cărbunele sau energia nucleară.
Situația din Africa de Sud demonstrează consecințele costurilor energetice ridicate asupra industriei miniere. Unitățile de procesare a ferocromului au fost afectate de o creștere de circa zece ori a prețului electricității între 200ă și prezent, ducând la închiderea multor facilități. Deși deține peste 70% din rezervele globale de crom, statul sud-african a pierdut competiția în fața Chinei, care utilizează energie ieftină pentru procesare masivă. Mzila Mthenjane, director executiv al Consiliului Minelor din Africa de Sud, a subliniat importanța fiabilității.
Problema accesului la capital și la energie afectează și alte regiuni, precum Mozambic, unde seceta a forțat compania South32 să oprească producția de aluminiu. Franklin Edochie, director adjunct la Africa Finance Corporation, a menționat că proiectele care implică produse cu valoare adăugată necesită investiții de miliarde de dolari. Mohamed Zada, ministru adjunct pentru industrii strategice în Egipt, a susținut că industrializarea necesită patru piloni: materie primă sigură, energie stabilă, predictibilitate legislativă și cumpărători fermi.
Evoluția sectorului minier african este strâns legată de securitatea energetică regională și de capacitatea de a atrage capital străin pentru infrastructură. În contextul global, controlul asupra mineralelor necesare tranziției energetice, precum litiul sau bauxita, depinde de stabilitatea rețelelor electrice locale. Fără o dezvoltare masivă a capacităților de producție, statele africane riscă să rămână doar furnizori de materii prime brute, fără a beneficia de profiturile procesării industriale.
