O companie germană de tehnologie, Atmos Space Cargo, dezvoltă un sistem de lovire orbitală de precizie, cunoscut sub numele de Pods, care ar putea avea o rază de acțiune globală nelimitată. Tehnologia este concepută pentru a permite lovirea oricărei ținte de pe suprafața planetei, inclusiv în interiorul Rusiei, prin lansarea unui proiectil convențional de pe un satelit. Acest proiectil ar utiliza un vehicul de reintrare ecranat pentru a preveni arderea cauzată de frecarea atmosferică în timpul căderii.
Sebastian Klaus, directorul executiv al companiei cu sediul în sud-vestul Germaniei, a explicat că orientarea către aplicațiile militare a început după invazia Rusiei asupra Ucrainei din 2022. El a menționat că revenirea lui Trump în funcție a modificat sentimentul de sprijin din partea Statelor Unite. Atmos Space Cargo a fost inițial fondată pentru transporturi spațiale în scopuri de cercetare biomedicală sau producție experimentală, însă acum vizează dezvoltarea unor capacități de apărare strategică.
Proiectul Pods se încadrează într-o tendință globală de dezvoltare a armelor de control spațial. Armata americană a anunțat existența unor astfel de sisteme pe sateliți, în timp ce SpaceX dezvoltă programul secret Starfall pentru transportul echipamentelor militare pe distanțe mari. În același timp, forțele aeriene americane au testat vehicule de reintrare pentru transport de mărfuri, activități pe care armatele occidentale le consideră o reacție la eforturile de achiziție a unor sisteme similare din partea Beijingului și Moscovei.
Pentru a trece de la prototip la producția de masă, Sebastian Klaus urmărește un parteneriat cu un jucător major din industria de apărare, precum MBDA. Guido Brendler, vicepreședinte senior la MBDA, a confirmat că analiza capacităților spațiale este în curs, deși este necesară o analiză operațională pentru a verifica fezabilitatea tehnică. MBDA este implicată și în acordul bilateral de apărare Trinity House, însă sistemul Pods nu face parte din pachetul actual de arme de precizie de la mare adâncime.
Implementarea acestei tehnologii se confruntă cu obstacole politice și juridice semnificative, inclusiv tabuul european privind staționarea armelor în spațiu. Tratatul privind spațiul cosmic din 1967 interzice amplasarea armelor de distrugere în masă pe orbită, iar legislația spațială armonizată a Uniunii Europene nu a intrat încă în vigoare. Există, de asemenea, îndoieli privind viabilitatea economică și detectabilitatea traiectoriei de zbor a unei astfel de rachete de la statele inamice.
Schimbarea doctrinei de apărare în cadrul NATO reflectă necesitatea de a trece de la o apărare reactivă la una activă. Generalul Ingo Gerhartz, șeful forțelor comune germane ale NATO din Brunssum, subliniază că blocarea unui atac nu este suficientă din cauza ratei de producție a dronelor și rachetelor rusești. Strategia actuală vizează impunerea unor costuri inamicului prin lovituri de mare precizie, țintind nu doar unitățile de luptă, ci și infrastructura de producție a acestora.
