Fostul ministru Mykhailo Fedorov a prezentat la conferința IT Arena 2026 de la Lviv un nou concept de apărare numit „Armata roboților”. Această inițiativă vizează dezvoltarea unor roboți umanoizi capabili să execute sarcini pe linia frontului în locul soldaților. Proiectul este conceput ca un ecosistem tehnologic complex, nu ca o simplă companie, integrând investiții în tehnologii de apărare, capacități de cercetare și dezvoltare, precum și testarea soluțiilor direct pe câmpul de luptă.
Conceptul de „Armata roboților” este inspirat de succesul proiectului „Armata de drone” lansat de Fedorov în anul 2022. Obiectivul strategic este de a crea tehnologii care să ajute Ucraina să câștige și să salveze viețile militarilor. Fedorov a subliniat că vizează o viziune privind războiul tehnologic care acoperă domeniile aer, terestru și economie. El a lansat, de asemenea, un apel direct către inginerii specializați în robotică pentru a se alătura acestei echipe.
Planul de implementare propus de Fedorov include termene de execuție foarte stricte pentru atingerea unor obiective tactice. Conform prezentării sale, scopul este ca, în șase luni, un robot umanoid să ucidă primul soldat inamic. Ulterior, în decurs de douăsprezece luni, Fedorov urmărește realizarea primului asalt reușit asupra unei poziții inamice fără a implica infanteria umană. Această strategie ar putea schimba modul în care sunt ocupate teritoriile în zonele de conflict.
Această mișcare tehnologică urmează o perioadă de instabilitate politică, după ce Fedorov a fost demis de președintele Volodimir Zelenski în luna iulie. După demitere, fostul ministru a reprezentat o provocare pentru ordinea politică, solicitând organizarea alegerilor. În prezent, el se concentrează pe sectorul privat, având sprijin de la investitori precum Alex Karp, directorul general al companiei Palantir, care furnizează deja produse utilizate în efortul de război al Ucrainei.
În prezent, pe câmpul de luptă din Ucraina, vehiculele terestre fără pilot (UGV) sunt utilizate în principal pentru roluri logistice, precum aprovizionarea sau evacuarea răniților. Aceste „complexe robotice terestre” sunt de cele mai multe ori pilotate de operatori umani prin conexiuni Starlink, nu fiind roboți complet autonomi. Deși sunt utile, ele se confruntă cu limitări de energie și muniție, fiind expuse la pierderi semnificative în urma atacurilor cu drone inamice.
Utilizarea tehnologiei de apărare în Ucraina se înscrie într-un context de intensificare a conflictului, unde infrastructura și populația sunt constant sub presiune. Deși inovația tehnologică precum dronele sau vehiculele UGV oferă avantaje tactice, acestea rămân dependente de suportul uman pentru întreținere și reîncărcare. Evoluția către roboți humanoizi autonomi reprezintă următorul pas în încercarea de a reduce numărul de victime în rândul forțelor armate.
