NATO inițiază luna aceasta o serie de discuții strategice privind forțele și arsenalul militar de care aliații vor avea nevoie pentru a se apăra în cazul unui atac din partea Rusiei. Procesul vizează stabilirea unor obiective clare de capacitate pentru anul 2029, moment în care oficialii europeni avertizează că Rusia ar putea fi pregătită pentru o agresiune asupra unui stat membru. Cele 32 de țări ale Alianței vor trebui să determine exact ce forțe și echipamente specifice vor pune la dispoziția structurilor comune.
Unul dintre punctele critice ale negocierilor este nivelul de ambiție stabilit pentru numărul de trupe și resurse. Istoric, NATO a menținut 18 brigăzi de rezervă pentru misiuni de gestionare a crizelor de amploare redusă, însă presiunea exercitată de SUA pentru conceptul NATO 3.0 ar putea schimba această prioritate. Discuțiile vor analiza dacă responsabilitatea securității trebuie transferată către Europa și dacă se va accelera integrarea tehnologiilor precum robotica și inteligența artificială în procesele de planificare militară.
Aliații trebuie să gestioneze lacunele de capacitate care apar pe măsură ce Washingtonul își revizuiește prezența militară în Europa. Administrația Trump ia în considerare o reducere a efectivelor americane, ceea ce ar putea lăsa Alianța fără resurse esențiale, precum avioanele de realimentare, rachetele cu rază lungă de acțiune sau mijloacele de supraveghere și recunoaștere. Această situație forțează statele europene să caute alternative mai ieftine pentru a compensa lipsa unor echipamente specifice, cum ar fi rachetele Tomahawk.
Dezbaterile vor include și o componentă regională, deoarece accentul pus pe amenințarea din est ar putea crea tensiuni cu aliații preocupați de alte zone. În timp ce atenția este concentrată pe flancul estic și pe Arctica, unii diplomați susțin că este necesară o abordare la 360 de grade. Aceștia solicită o atenție sporită pentru flancurile sudice și sud-estice, unde riscurile includ prezența mercenarilor ruși în Libia, utilizarea migrației ca armă și activitatea submarinelor în Marea Neagră.
Echilibrul dintre tehnologia dronelor și echipamentele convenționale, precum tancurile și artileria, reprezintă un alt subiect major de discuție. Rusia produce anual aproximativ 9 milioane de drone, o cifră care impune Alianței un efort de transformare radicală. Franța a alocat deja 8,4 miliarde de euro pentru drone și muniții de tip loitering, în timp ce Germania va înființa un regiment dedicat acestor sisteme. Această orientare către tehnologia fără pilot este susținută și de dificultățile de recrutare din cauza îmbătrânirii societăților europene.
Procesul de planificare a apărării al NATO, denumit NDPP, urmează să fie structurat în cinci etape, începând cu stabilirea Orientărilor politice. Acest demers este considerat de oficiali ca fiind un ciclu de transformare continuă, nu doar un set de reguli standard. În contextul conflictului din Ucraina, aliații analizează lecțiile învățate privind sistemele de apărare aeriană și gestionarea câmpului de luptă, încercând să adapteze doctrinele NATO la realitățile tehnologice actuale.
