Aliații NATO analizează posibilitatea de a reduce efectivele militare destinate misiunilor de criză din afara Europei, cu scopul de a prioritiza apărarea continentului în cazul unei confruntări directe cu Rusia. Această propunere, raportată de Politico pe baza unor informații furnizate de patru diplomați NATO, vizează eliminarea cerinței ca statele membre să poată susține simultan un război major în Europa și mai multe operațiuni externe de amploare redusă. În loc de acest model dublu, aliații ar putea planifica capacitățile militare pentru un singur scenariu de conflict.
Discuțiile privind aceste schimbări de priorități se află în etapa preliminară, urmând ca orientările politice să fie stabilite până în februarie 2027. Acest proces de planificare este esențial deoarece orientările politice ale NATO determină numărul și amploarea operațiunilor, influențând direct obiectivele militare repartizate fiecărui stat membru. Ulterior, aceste decizii vor dicta nivelul investițiilor naționale în echipamente, personal și pregătire operațională, proces care urmează să finalizeze definirea noilor obiective privind capabilitățile militare în anul 2029.
Noua abordare strategică este dezvoltată sub coordonarea generalului Alexus Grynkewich, Comandantul Suprem al Forțelor Aliate din Europa, și se bazează pe lecțiile extrase din războiul din Ucraina. Strategia vizează nu doar blocarea avansului trupelor rusești, ci și perturbarea sistemului militar care le susține operațiunile, inclusiv atacuri asupra bazelor militare și rețelelor de aprovizionare. Planurile ar putea include ținte situate de la 150 de kilometri în spatele liniei frontului până la distanțe mult mai mari, vizând instalațiile industriale rusești.
În acest context, statele europene încearcă să își mărească stocurile de arme de precizie și să dezvolte sisteme cu rază lungă de acțiune, precum rachete de croazieră și drone. Totodată, NATO pregătește măsuri pentru trimiterea rapidă a întăririlor în Letonia și Estonia, incluzând posibilitatea alocării unui corp de armată suplimentar pentru apărarea celor două state baltice. Un corp de armată poate cuprinde între 40.000 și 60.000 de militari, fiind o măsură menită să reducă vulnerabilitatea strategică a acestor teritorii restrânse.
Pe lângă planificarea defensivă, guvernele europene testează scenarii pentru o eventuală desfășurare de trupe în Ucraina după încheierea ostilităților. Marea Britanie și Franța coordonează un exercițiu cu aproximativ 2.800 de militari din 11 țări, desfășurat în sud-estul Poloniei, pentru a testa deplasarea trupelor și funcționarea sub o comandă comună. Această forță multinațională este distinctă de NATO și ar putea fi trimisă în Ucraina doar la solicitarea autorităților locale, având misiuni de instruire și sprijinirea refacerii capacităților armatei, fără operațiuni ofensive.
NATO a clasificat deja Rusia ca fiind cea mai semnificativă și directă amenințare la adresa securității Aliaților. După invazia rusă la scară largă în Ucraina, organizația a consolidat flancul estic prin extinderea prezenței militare multinaționale la nouă grupuri de luptă. Această reconfigurare a securității regionale a dus la dezvoltarea unor planuri de apărare regională specifice, menite să protejeze statele membre din zona de contact direct cu agresiunea rusă.
