Războiul din Ucraina și conflictele din Orientul Mijlociu au forțat statele europene să își revizuiască complet strategiile de stocare a armamentului. Armatele caută acum sisteme de apărare antiaeriană mult mai accesibile, care să poată fi produse în serii masive pentru a completa sistemele de înaltă tehnologie. Obiectivul principal este reducerea costului unei interceptări de la actualele sume ridicate la un interval de 1–2 milioane de euro.
Experții subliniază că industria europeană de apărare s-a concentrat în ultimii ani pe loturi mici de armament sofisticat, însă războiul modern consumă muniția mult mai rapid decât poate fi înlocuită. Douglas Barrie, expert la IISS, a avertizat că arsenalurile de rachete de croazieră sunt adesea insuficiente. În acest context, companii precum Cambridge Aerospace și Destinus încearcă să ocupe nișa rachetelor ieftine, capabile de producție de serie mare.
Provocarea majoră pentru Europa nu este absența tehnologiei, ci capacitatea de a produce și certifica rapid sistemele la scala necesară. Mikhail Kokorich, fondatorul Destinus, a indicat faptul că problema principală este capacitatea industrială de a susține un ritm de producție susținut. Cambridge Aerospace, de exemplu, intenționează să ajungă la o producție de 2.500 de interceptoare pe lună până la finalul primului trimestru al anului viitor.
Economia apărării antiaeriene trebuie să se schimbe radical pentru a evita costurile exorbitante ale interceptării dronelor. Stephen Barrett, director general la Cambridge Aerospace, a menționat că Rusia poate lansa până la 900 de drone de tip Shahed într-o singură noapte. Utilizarea interceptoarelor scumpe pentru astfel de atacuri ar putea costa miliarde de dolari, o situație nesustenabilă pe termen lung pentru aliați.
Pentru a reduce costurile, noii producători utilizează tehnologii comerciale, precum microcipuri radar de nivel auto. Frankenburg își propune să fabrice până la 100 de rachete pe zi, cu un obiectiv de 1.500 de unitate în total pentru anul 2026. Această abordare vizează transformarea industriei de la un model bazat pe „arme-minune” la unul bazat pe volume mari, conform observațiilor de la SIPRI.
Cererea pentru armament este susținută de un nou climat de securitate în Europa, în care statele NATO își cresc bugetele. În acest context, industria de apărare se confruntă cu provocări legate de lanțurile de aprovizionare și deficitul de componente electronice. Această evoluție este marcată de necesitatea de a asigura o capacitate de răspuns rapidă în fața amenințărilor moderne de tip drone și rachete de croazieră.
