Reprezentantul permanent al SUA la NATO, Matthew Whitaker, a solicitat Europei extinderea capacității proprii de producție militară. Mesajul a fost transmis în cadrul Warsaw Security Forum, subliniind faptul că industria din Statele Unite va fi solicitată în primul rând pentru a satisface nevoile forțelor armate americane. Această constrângere de capacitate pune sub semnul întrebării posibilitatea de a onora simultan și comenzile aliaților europeni, într-un context de creștere a cererii globale.
Problema ridicată de Matthew Whitaker depășește simpla alocare de bugete pentru apărare. Chiar dacă statele pot plasa comenzi, efectul militar real depinde de disponibilitatea fabricilor, a personalului, a materiilor prime și a unor lanțuri de aprovizionare capabile să livreze echipamentele necesare. Aliații europeni nu pot construi planuri de reînarmare pe baza presupunerii că orice creștere a cerințelor poate fi acoperită prin achiziții suplimentare din Statele Unite, având în vedere prioritățile interne ale Washingtonului.
Comisarul pentru apărare și spațiu, Andrius Kubilius, a susținut această perspectivă, argumentând că Europa trebuie să preia o parte mai mare din apărarea convențională. Acesta a subliniat necesitatea de a dezvolta capacități strategice care sunt în prezent furnizate în mare măsură de Statele Unite. Printre acestea se numără „strategic enablers”, precum serviciile spațiale, informațiile, supravegherea, comunicațiile și sistemele de comandă și control, fără de care forțele europene nu pot funcționa la scară mare.
Dependența europeană de capacitățile americane include, în mod specific, serviciile spațiale. Pentru a reduce această vulnerabilitate, Uniunea Europeană lucrează la proiectul IRIS², o constelație securizată programată să furnizeze servicii începând cu anul 2029. Dezvoltarea unei arhitecturi spațiale complete pentru apărare necesită însă investiții masive în sateliți, infrastructură la sol și capacități de lansare, procese care durează ani de zile și necesită predictibilitatea unor contracte pe termen lung.
NATO urmărește, în paralel, creșterea producției industriale pe ambele maluri ale Atlanticului prin noi linii de producție și achiziții comune. În același timp, Statele Unite își revizuiesc poziționarea forțelor în Europa, evaluare care implică consultări cu aliații. Deși această revizuire poate implica modificări ale numărului sau localizării trupelor, Matthew Whitaker nu a anunțat la Varșovia o retragere generală a forțelor americane sau oprirea exporturilor de armament către aliați.
Evoluția securității regionale este influențată de dinamica dintre forțele de pe continent și necesarul de reînarmare. NATO și statele membre încearcă simultan să refacă stocurile consumate prin sprijinul pentru Ucraina și să îndeplinească noile obiective de capabilități. Această situație impune o transformare a strategiei Alianței, punând accent pe reducerea timpului necesar achizițiilor și pe cooperarea industrială, pentru a asigura o capacitate durabilă în fața noilor amenințări.
