O analiză realizată de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (EPRS), actualizată la 26 octombrie, semnalează vulnerabilități critice în capacitatea Europei de a contracara campaniile hibride. Documentul subliniază că dificultățile în detectarea dronelor, problemele legate de atribuirea responsabilității și fragmentarea răspunsului între autorități limitează eficacitatea defensivă. Acțiuni cu costuri reduce pot perturba infrastructuri și servicii esențiale, punând statele în situații dificile privind momentul și amploarea intervenției necesare.
În ceea ce privește amenințările aeriene, sistemele concepute pentru amenințări convenționale trebuie adaptate pentru a identifica drone mici, lente sau care zboară la joasă altitudine. Identificarea celui care lansează drona reprezintă o provocare separată, deoarece detectarea inegală și competențele juridice fragmentate pot încetini răspunsul. Utilizarea repetată a unor interceptoare scumpe împotriva unor aparate ieftine poate pune presiune pe resurse, în timp ce perturbarea unui nod logistic produce costuri semnificative chiar și fără distrugerea fizică a infrastructurii.
Analiza, intitulată „Hybrid warfare — A test for Europe’s defences”, este semnată de Linda Tóthová, cu contribuția Laurei Zghibarta. Documentul examinează utilizarea migrației ca instrument de presiune, incidentele cu drone și atacurile cibernetice. Autorii subliniază că un incident izolat nu dovedește automat o campanie hibridă, fiind necesară evaluarea obiectivelor strategice și a efectelor combinate. Amenințările hibride nu presupun obligatoriu folosirea forței militare, dar pot combina presiunea asupra frontierelor cu manipularea informațiilor.
În domeniul cibernetic, raportul ENISA din 2026, citat de EPRS, analizează incidente din 2025, indicând faptul că administrația publică reprezintă 31,8% din evenimentele înregistrate. În acest sector predomină atacurile de tip DDoS, care urmăresc supraîncărcarea și indisponibilizarea serviciilor online. Utilizarea unor tehnici similare de către infractori, grupări ideologice sau actori asociați unor state complică atribuirea responsabilității, în timp ce inteligența artificială poate extinde viteza și amploarea operațiunilor ostile.
Pentru combaterea acestor riscuri, Inițiativa europeană de apărare împotriva dronelor (EDDI) vizează capacități interoperabile în cooperare cu NATO. Foaia de parcurs prevede o capacitate inițială a EDDI până la sfârșitul lui 2026 și funcționarea deplină până la sfârșitul lui 2027. Totuși, aceste repere sunt obiective de implementare, nu o confirmare că sistemul este deja operațional. Răspunsul operațional revine în principal statelor membre, în timp ce UE oferă sprijin prin coordonare, instrumente diplomatice și sancțiuni.
Securitatea infrastructurilor critice și protecția spațiului european rămân priorități strategice, în special în zona frontierei estice. Această necesitate de apărare se aliniază cu eforturile de consolidare a capacităților de apărare ale statelor membre, care gestionează direct răspunsul la incidentele de securitate. Coordonarea eficientă între nivelul național și cel european este esențială pentru a reduce avantajul oferit de actorii care organizează acțiuni hibride fragmentate.
