Rusia poate compromite capacitatea de răspuns a NATO fără a recurge la o înfrângere militară directă, obligând Alianța să consume resurse și timp prețios. Această vulnerabilitate majoră a fost evidențiată în urma a două simulări recente desfășurate la Universitatea de Management și Economie din Lituania. Generalul (r) Dorin Toma, fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO, explică faptul că Rusia poate impune ritmul unei confruntări prin provocarea unor situații ambigue.
Simulările au analizat un atac hibrid în Lituania, plecând de la ipoteza unei crize interne în enclava Kaliningrad. Scenariul prevede că un grup de rebeli ultranaționaliști preia controlul regiunii și încearcă să trimită trupe peste granița lituană. Acest lucru ar forța Moscova să adopte o poziție dură față de Occident, determinând întreaga Rusie să intre într-un război deschis cu NATO. Obiectivul strategic este de a crea o criză sub pragul unui atac convențional.
În primul scenariu, Rusia ar putea solicita un coridor de tranzit pentru o misiune umanitară, oferind un ultimatum pentru accesul pe teritoriul NATO. Generalul Dorin Toma subliniază că Rusia mizează pe faptul că NATO nu poate genera o reacție politică și militară în primele 48 de ore. Dacă Moscova reușește să stabilească acest coridor în maximum 72 de ore, va crea un fapt împlinit, transformând problema din apărarea teritoriului în restabilirea integrității lituaniene.
Al doilea scenariu propune o reacție rapidă a Germaniei, Poloniei și Lituaniei, care ar alerta forțele regionale înainte de consolidarea câștigului rus. Deși această abordare reduce timpul politic necesar deciziilor, inițiativa strategică rămâne în mâinile adversarului. Rusia poate schimba constant geografia crizei, introducând incidente noi, precum lovirea unor baze militare cu drone, pentru a obliga aliații să consume timp continuu în procese de consultare și interpretare.
Strategia rusă presupune că succesul nu depinde de cucerirea unor teritorii, ci de modificarea mediului politic și strategic. Prin redistribuirea resurselor NATO către zone de presiune create artificial, Moscova poate menține Alianța într-o stare de reacție permanentă. Generalul Dorin Toma avertizează că superioritatea militară este inutilă dacă nu poate fi transformată rapid în efect operațional, deoarece Rusia poate impune unde și când trebuie să acționeze aliații.
Eficiența răspunsului NATO depinde de capacitatea de a trece rapid de la avertizare la executarea planurilor de apărare. În contextul actual de securitate, viteza de decizie este critică pentru a preveni situațiile în care coalițiile regionale ar fi luate în calcul în detrimentul structurii centrale. Gestionarea riscurilor hibride necesită ca deciziile să fie pregătite înainte ca incidentele să apară, pentru a nu lăsa inițiativa strategică în seama adversarului.
