Piața europeană de energie electrică a evidențiat vulnerabilitățile tranziției energetice în perioada 14-15 septembrie 2026. În urma unei fluctuații bruște a condițiilor meteorologice, prețurile au atins niveluri critice, demonstrând că Europa deține o capacitate instalată mare, dar insuficientă în momentele când vântul și soarele nu produc energie. Evenimentul a subliniat necesitatea unei capacități ferme și flexibile pentru a gestiona perioadele de lipsă de producție regenerabilă.
Germania a reprezentat epicentrul acestei crize de preț, fiind afectată de o suprapunere de factori negativi. Pe 14 septembrie, producția eoliană germană a fost de doar 4,4 GW, cuprinzând 2,36 GW onshore și 2,08 GW offshore, în timp ce producția fotovoltaică a dispărut după apus. Această situație, combinată cu indisponibilitatea a peste 15 GW de capacități convenționale și un consum ridicat într-o zi lucrătoare, a forțat dependența de lignit, cărbune și gaze. În acest context, prețul gazului a depășit 83 euro/MWh, ceea ce a dus la costuri marginale ale energiei ce pot depăși 270 euro/MWh.
Impactul prețurilor ridicate s-a extins rapid asupra întregii regiuni, deoarece mecanismele de siguranță nu au reușit să protejeze restul Europei. În timp ce Franța a depășit 214 euro/MWh, zone precum Suedia și Danemarca au înregistrat prețuri de 270 și 258 euro/MWh. Această tensiune regională a fost amplificată de limitările interconexiunilor și de lipsa unui surplus ieftin în țările vecine. Cuplarea piețelor a dus la distribuirea prețurilor ridicate, deoarece rețelele nu pot transporta volume care să compenseze deficitul de producție locală.
Pe 15 septembrie, prețurile au scăzut semnificativ datorită îmbunătățirii prognozei eoliene și a reducerii necesarului de import pentru Germania. Scăderile au fost de 20-30% în Europa Centrală, însă în nordul Scandinaviei, de exemplu în Norvegia și Suedia, reducerile au fost de până la 70%. Această variație demonstrează că piețele nu sunt perfect unite, fiind limitate de capacitatea de transport. Schimbarea prognozei a redus sarcina reziduală, permițând o scădere a prețului fără a fi necesară o reformă a pieței sau o scădere a prețului gazului.
România a fost direct afectată de aceste fluctuații, importând șocul de preț prin poziția sa de tranzit. Prețul energiei în România a scăzut de la 238 la aproximativ 190 euro/MWh, o reducere de circa 20%, rămânând însă mai scumpă decât în Bulgaria sau Grecia. Această situație evidențiază faptul că, deși România dispune de producție internă, prețul este dictat de fluxurile comerciale și de lipsa unei flexibilități interne suficiente, precum stocarea sau hidroenergia disponibilă în orele critice.
În primele șapte luni ale anului 2026, datele oficiale indică o scădere de 2,9% a producției interne de energie electrică. Această evoluție se încadrează într-un context de ajustare a consumului și al producției, în timp ce piața de energie rămâne extrem de sensibilă la variațiile meteorologice și la prețul combustibililor fosili care stabilește prețul în momentele de vârf.
