Președintele rus Putin urmărește organizarea unei întâlniri trilaterale care să semneze o nouă împărțire a sferei de influență globală, amintind de modelul Conferinței de la Yalta din 1945. Această mișare strategică este văzută ca o încercare de a transforma Moscova într-un centru de decizie mondială, similar rolului jucat de Stalin în perioada postbelică. Planul presupune implicarea liderilor Donald Trump și Xi Jinping într-un format care să valideze poziția Rusiei în conflictul actual.
Simbolismul acestei ambiții a fost observat în cadrul unei expoziții de la Moscova, unde Putin a interacționat cu o copie a monumentului dedicat Conferinței de la Yalta. Acest gest este interpretat ca o pregătire pentru o campanie propagandistică ce va promova un summit potențial în orașul chinez Shenzhen. Scopul este de a proclama această întâlnire ca fiind un moment istoric capabil să decidă soarta lumii, deși experții sunt sceptici cu privire la rezultatele concrete.
Totuși, partenerul strategic al Rusiei, China, manifestă o prudență semnificativă față de această viziune de „Yalta-2”. Sinologul Alexei Maslov subliniază că, deși Moscova speră într-un acord care să încheie războiul în condițiile sale, conducerea chineză este sceptică în privința unei „mări înțelegeri”. China urmărește în prezent o relație echilibrată, evitând reducerea intensității contactelor sale cu Europa și SUA, în ciuda dependenței tactice de Rusia.
Relația dintre Moscova și Beijing trece printr-o fază de tranziție de la o etapă tactică la una strategică pe termen lung. China a beneficiat de prețuri reduse la resurse și cantități mari de alimente din Rusia, dar structura internă a țării, cu centre economice precum Shanghai sau Guangzhou, impune o abordare diferită. Experții avertizează că Rusia nu trebuie să aibă iluzii privind ajutorul chinez, deoarece Beijingul prioritizează stabilitatea și cooperarea cu Occidentul.
Pe plan militar, natura conflictului s-a mutat de la operațiunile terestre la confruntarea strategică în aer, prin atacuri cu rachete și drone. Pentru a descuraja agresivitatea Kremlinului, Europa și Ucraina au nevoie de capacități de apărare și de sisteme de interceptare mai eficiente. Strategia de descurajare trebuie să includă capacitatea de a lovi infrastructura militară și economică a Rusiei, demonstrându-i vulnerabilitatea în adâncul teritoriului său.
Evoluția războiului modern sub pragul nuclear pune în dificultate conceptele tradiționale de securitate colectivă și scut nuclear. În acest context, capacitatea de a răspunde la provocările aeriene devine esențială pentru protejarea infrastructurii critice. Europa trebuie să găsească un răspuns comun care să modifice calculul costurilor pentru Moscova, prevenind astfel escaladarea conflictului și protejând stabilitatea regională în fața atacurilor cu rachete.
