Aprovizionarea statelor membre ale Uniunii Europene suferă o transformare semnificativă în perioada 2021-2025, conform unui raport elaborat de BEI în colaborare cu Comisia Europeană. Schimbarea de paradigmă implică o reorientare către furnizori din interiorul Uniunii și către țări cu care există acorduri de cooperare. Această mișcare este însoțită de o diversificare a surselor, însă implică și riscul unor costuri unitare mai ridicate pe termen scurt, în funcție de capacitatea de producție a noilor parteneri.
Datele statistice arată că țările care nu dețin acorduri cu UE au pierdut aproximativ 2,2 puncte procentuale din ponderea lor în importurile analizate în intervalul 2021-2025. În același timp, furnizorii din cadrul UE au obținut un câștig de 1,2 puncte procentuale, în timp ce țările partenere din afara vecinătății europene au crescut cu aproximativ un punct. Această reconfigurare a fluxurilor comerciale reflectă o dorință de a reduce dependența de surse nesigure sau fără parteneriate oficiale.
Această reorientare este vizibilă în domenii de o importanță strategică majoră, precum semiconductorii, materiile prime și tehnologiile cu zero emisii nete. Analiza evidențiază o creștere a ponderii furnizorilor europeni și a celor din cadrul parteneriatelor, în paralel cu o scădere a importurilor din țări fără acorduri. Totodată, se observă că apropierea geografică nu este singurul factor, deoarece țările vecine cu acorduri au înregistrat un câștig de doar 0,1 puncte procentuale în ansamblul importurilor.
În cazul lanțurilor de aprovizionare sensibile, rezultatele nu susțin o mutare sistematică către vecinii UE, ci mai degrabă către parteneri îndepărtați. De exemplu, în categoriile de bunuri pentru care Uniunea are dependențe mari, ponderea partenerilor îndepărtați este în creștere. Această tendință este observată în toate categoriile sensibile examinate, inclusiv în sectoarele care includ materiile prime și tehnologiile de zero emisii nete, demonstrând o complexitate a noilor relații comerciale.
Autorii raportului subliniază că diversificarea poate implica costuri suplimentare pe termen scurt, până când furnizorii își pot extinde capacitățile de producție. Deși există o diversificare la nivel general, se observă și o concentrare sporită în rândul țărelor cu acorduri. Această concentrare poate reflecta dificultatea de a scala rapid producția, iar alegerea unor parteneri cu relații apropiate nu garantează eliminarea riscului de dependență de un număr limitat de surse.
Schimbările documentate se bazează pe date din baza Eurostat pentru comerțul internațional, utilizând analiza fluxurilor comerciale reale. Această abordare diferă de sondajele bazate pe așteptările companiilor, deoarece urmărește schimbări deja înregistrate în comerț. În contextul geopolitic actual, unde deciziile privind sancțiunile și securitatea energetică sunt esențiale, aceste date privind proveniența bunurilor oferă o imagine clară asupra noilor structuri de aprovizionare ale statelor membre.
