Capitalele Uniunii Europene desfășoară discuții confidențiale privind modul în care blocul trebuie să reacționeze în fața unui atac hibrid de amploare care ar putea provoca moartea mai multor cetățeni. Această pregătire discretă are loc în contextul unui risc tot mai ridicat, conform unor diplomați și oficiali europeni. Reuniunile au fost organizate în format restrâns, fără asistenți sau telefoane, pentru a permite schimbul de informații sensibile despre scenariile de coșmar.
Discuțiile dintre ambasadorii celor 27 de state membre s-au intensificat după incidentul cu o dronă încărcată cu explozibili la aeroportul din Leipzig, în luna august. Oficialii analizează acum măsuri precum mobilizarea echipelor de intervenție în situații de urgență și deblocarea unor fonduri ale UE pentru a sprijini statul afectat. Un diplomat de rang înalt a subliniat necesitatea de a fi pregătiți pentru un eveniment grav, menționând că incidentul de la Leipzig indică faptul că atacurile cu victime nu sunt excluse.
Există însă divergențe semnificative privind rolul UE și modul în care acesta se suprapune cu atribuțiile NATO. Unii lideri se tem că eforturile de securitate ale blocului european ar putea crea confuzie în procesul decizional. Oana Lungescu, cercetătoare la RUSI, a avertizat că suprapunerile riscă să încetinească reacțiile, un factor critic în situații de criză. În acest context, se propune ca NATO să gestioneze schimbul de informații și descurajarea militară, în timp ce UE ar trebui să se concentreze pe răspunsul civil.
Pregătirea pentru atacuri hibride este marcată de o presiune crescută, având în vedere incidentele recente, precum scufundarea unei nave în Marea Neagră sau incendiile suspecte la infrastructura de comunicații. Teija Tiilikainen, directoarea Centrului European de Excelență pentru Combaterea Amenințărilor Hibride, a declarat că utilizarea unor instrumente letale de către Rusia va duce inevitabil la apariția victimelor. Această realitate pune sub semnul întrebării capacitatea de reacție colectivă a democrațiilor europene în fața sabotajelor și a operațiunilor sub acoperire.
O altă problemă majoră vizează securitatea informațiilor în cadrul instituțiilor europene. Unii diplomați de pe flancul estic au exprimat reticență în a partaja date sensibile în cadrul Coreper, temându-se că acestea pot ajunge în mass-media sau direct la Moscova. Această suspiciune a fost alimentată de rapoarte privind transmiterea unor informații de către fostul ministru de externe al Ungariei către liderii ruși. Lipsa unor canale de comunicare securizate rămâne un obstacol în consolidarea rezilienței europene.
În cadrul Uniunii Europene, mecanisme precum Răspunsul Politic Integrat (IPCR) sunt utilizate pentru a coordona reacțiile la crize, funcționând deja în perioade dificile. De asemenea, prevederi din Tratatul de la Lisabona, precum articolul 42.7, pot fi invocate pentru asistență reciprocă, așa cum s-a întâmplat în urma atacurilor de la Bataclan. Totuși, decizia de a acționa rămâne una politică, fiind lăsată în seama statelor membre afectate de atacuri.
