Primul Summit al Inițiativei pentru Integrare Carpatică a avut loc pe 18 septembrie, în regiunea Ivano-Frankivsk, sub impulsul lui Volodimir Zelenski. Evenimentul a marcat lansarea unui nou proiect regional care vizează adunarea statelor din zona Carpaților în jurul unei agende comune de dezvoltare. România a participat la această reuniune la invitația Kievului, însă rezultatele summitului evidențiază o diferență de abordare între capacitatea de inițiativă a Ucrainei și poziția diplomatică a Bucureștiului.
Ucraina a construit un format structurat, incluzând Forumul Economic Carpatic și o agendă vastă care integrează energia, transporturile, securitatea, investițiile și procesul de integrare europeană. Portofoliul de proiecte prezentat investitorilor este de o amploare considerabilă, cuprinzând 95 de inițiative evaluate la peste 42,5 miliarde de euro. Forumul a reunit aproximativ 1.400 de participanți din 25 de state și circa 400 de companii, demonstrând capacitatea Kievului de a mobiliza resurse internaționale.
În cadrul acestui proces, Ucraina a reușit să plaseze energia în centrul viziunii sale regionale, punând accent pe producție, stocare și infrastructura de gaze și electricitate. Declarația summitului subliniază necesitatea rezilienței energetice prin noi capacități de producție și rețele, corelând acest aspect de logistica și transporturile necesare conectării la infrastructura europeană. Această strategie transformă energia și infrastructura într-un instrument de multiplicare a greutății politice pe scena regională.
România a participat la summit cu un mesaj axat pe nevoi clasice, precum drumurile, noile puncte de frontieră, interconectările energetice, turismul și protejarea comunităților locale. Deși Bucureștiul posedă active geopolitice semnificative, precum infrastructura portuară de la Marea Neagră, apartenența la UE și NATO sau accesul la fonduri europene, clasa politică de pe Dâmbovița pare să rămână în urma inițiativei ucrainene. Diferența dintre potențialul geografic și capacitatea de a construi arhitecturi diplomatice rămâne o problemă majoră.
Miza pentru România constă în transformarea activelor sale în parte integrantă a reconstrucției Ucrainei, un proces care va genera fluxuri masive de capital, utilaje și energie. Deși există deja proiecte bilaterale, precum discuțiile dintre Zelenski și Nicușor Dan privind producția de drone sau securitatea Mării Negre, Summitul Carpatic indică necesitatea trecerii la un nivel de cooperare regională. România trebuie să evite rolul de simplă zonă de tranzit pentru mărfurile și energia altor state.
Istoric, România a demonstrat capacitatea de a participa la formate regionale precum Inițiativa celor Trei Mări sau Strategia UE pentru Regiunea Dunării. Totuși, succesul în noua arhitectură carpatică depinde de capacitatea de a aduce alte capitale în jurul unei agende concrete. Geografia și dimensiunea teritoriului nu garantează automat influența politică, aceasta fiind determinată de capacitatea de a gestiona proiecte și finanțări la nivel de macroregiune.
