Două echipe de dezvoltare din Ucraina finalizează proiecte de rachete sol-aer create pe plan intern, având ca scop principal combaterea dronelor rusești de tip Geran. Aceste sisteme de armament sunt concepute pentru a oferi o soluție eficientă și economică în fața atacurilor de tip dronă cu rază lungă de acțiune. Proiectele vizează o utilizare tactică a tehnologiei locale pentru a proteja infrastructura și populația în contextul conflictului actual.
Costul unei singure rachete dezvoltate de aceste echipe este limitat la sub 20.000 de dolari americani. Această abordare financiară este extrem de diferită de modelele convenționale de pe piața globală, unde o rachetă Stinger costă sute de mii de dolari. În cazul rachetei AIM-9X, utilizată de avioanele de vânătoare F-16, prețul poate ajunge chiar la jumătate de milion de dolari, ceea ce face utilizarea acestora împotriva dronelor mai puțin sustenabilă.
Andrii Hrițeniuk, care conduce un cluster ucrainean de tehnologie de apărare, a explicat că aceste rachete sunt ieftine și ușor de fabricat. Finanțarea pentru dezvoltarea acestor sisteme sol-aer a fost pusă în mișcare în cursul anului 2024. Procesul de cercetare și dezvoltare a necesitat un interval de doi ani pentru a putea produce primele prototipuri funcționale, demonstrând o strategie de creștere a capacităților de producție internă.
Eficiența economică a acestor rachete este susținută de valoarea țintei pe care urmează să o atace. Un Geran standard este estimat la un cost de aproximativ 70.000 de dolari, în timp ce versiunile dotate cu reacție pot costa cu zeci de mii de dolari mai mult. Astfel, chiar și utilizarea a două sau trei rachete ucrainene împotriva unei singure drone rusești este considerată o operațiune rentabilă din punct de vedere financiar.
Strategia de utilizare a armamentului de buget scade presiunea asupra resurselor limitate de apărare. Prin menținerea prețului sub pragul de 20.000 de dolari, Ucraina poate asigura o cantitate mai mare de muniție pentru interceptarea fluxurilor constante de drone. Această metodă de combatere prin volum și cost redus reprezintă o schimbare de paradigmă față de dependența de sisteme de apărare antiaeriană extrem de costisitoare.
Utilizarea dronelor rusești în proximitatea frontierelor NATO a generat discuții privind capacitățile de interceptare regionale. În România, incidente legate cu drone de proveniență rusească au evidențiat necesitatea unor sisteme de apărare eficientă. Această evoluție subliniază importanța dezvoltării unor tehnologii de neutralizare care să poată fi implementate rapid în zonele de risc pentru a proteja spațiul aerian.
