Strategia de dezvoltare economică a României trebuie să evolueze de la modelul bazat pe exporturi către unul centrat pe deținerea activelor internaționale. În loc să ne limităm la conceptul de „Made in Romania”, care vizează producția și vânzarea de bunuri, obiectivul strategic trebuie să fie „Owned by Romania”. Această schimbare de paradigmă presupune ca antreprenorii români să dețină nu doar produse, ci și rețele de distribuție, tehnologie și companii străine, transformând capitalul național într-o forță de decizie globală.
Pentru a înțelege acest proces, este propusă o scală formată din șase trepte ale internaționalizării. Prima treaptă este reprezentată de campionul local, urmat de exportatorul ocazional și de cel sistematic. Treapta a patra implică prezența comercială proprie, prin echipe de vânzări și depozite. Treapta a cincea marchează saltul către achiziții de fabrici și infrastructură în alte economii, iar ultima treaptă definește multinaționala românească, cu centrul de decizie în țară, dar cu activități distribuite pe mai multe continente.
Există deja exemple de companii care au reușit să depășească pragurile de export simplu. Grupul TeraPlast a făcut trecerea de la export la achiziții prin preluarea unei fabrici de țevi în Țara Bascilor, extinzându-și prezența în Spania. AROBS a utilizat achiziția pachetului majoritar al Codingscape pentru a intra pe piața din Statele Unite, în timp ce FAN Courier investește masiv în extinderea rețelei de distribuție în diverse țări europene, precum Grecia sau Bulgaria.
Listarea la Bursa de Valori București joacă un rol crucial în acest proces de expansiune. Companii precum TeraPlast și AROBS folosesc bursa ca o rampă de lansare internațională, deoarece aceasta oferă disciplina, transparența și o monedă de achiziție recunoscută de investitorii străini. Bursa nu trebuie privită doar ca un loc de ieșire pentru fondatori, ci ca un instrument strategic care oferă credibilitatea necesară pentru a cumpăra companii din alte economii.
Proiectul România Globală subliniază că o organizație se internaționalizează real doar când lucrează simultan pe cinci vectori: produsul, capitalul, brandul, rețelele și standardele. În prezent, majoritatea companiilor se concentrează doar pe vânzarea produselor. O mișcare coordonată între antreprenori, bănci, fonduri de investiții și diplomația economică ar putea transforma aceste eforturi individuale în ecosisteme capabile să susțină o generație de 50 de multinaționale românești în următorul deceniu.
Evoluția economiilor moderne arată că puterea unui stat nu derivă doar din volumul exporturilor, ci din prezența strategică a companiilor sale în exterior. Germania, Coreea de Sud sau Singapore au construit sisteme în care marile grupuri dețin tehnologie și infrastructură pe multiple continente. În comparație, economii precum Ungaria, Polonia sau Cehia au reușit să dezvoltate grupuri de talie internațională care operează activ în întreaga Europă.
context_missing: true, // Notă: Nu am primit date de context relevante în input pentru a construi un paragraf de context factual despre subiectul specific (export/internaționalizare). Am folosit informațiile din sursă pentru a completa structura, dar contextul extern solicitat nu a fost disponibil în input. (Corectitudine conform instrucțiunilor: context_missing: true).
