Coridorul Vertical pentru Energie reprezintă o viziune strategică de extindere a infrastructurii de gaze într-o platformă regională de securitate energetică integrată. Această inițiativă vizează diversificarea surselor de aprovizionare pentru Europa Centrală, de Est și Balcani, implicând nouă țări, printre care România, Grecia și Ucraina. Proiectul urmărește interconectarea terminalelor GNL din Grecia cu facilitățile de stocare și rețelele de transport, facilitând fluxurile de energie dinspre sud către nordul continentului.
România este identificată în raportul Atlantic Council ca o „punte de tranzit și ancoră de aprovigionare”, având un potențial de a deveni un pivot regional. Strategia implică utilizarea producției din Neptun Deep, care ar putea ajunge la un platou de aproximativ 8 miliarde de metri cubi pe an începând cu 2027. Prin integrarea acestor volume cu infrastructura existentă, țara poate asigura piețe de desfacere stabile și poate atrage investiții masive în centre de date și hub-uri de inteligență artificială.
Pentru a susține aceste fluxuri, Transgaz gestionează un program de investiții de aproximativ 800 de milioane de euro, axat pe modernizarea conductelor și a stațiilor de comprimare. Planul include construcția a până la 5 stații de comprimare suplimentare, cu o capacitate instalată estimată între 66 și 82,5 MW, până în 2029. Proiectele vizează consolidarea axei Central Corridor prin intervenții pe segmente precum Isaccea–Șendreni, Onești–Coroi și Coroi–Botorca, pentru a permite o operare bidirecțională eficientă.
Extinderea rețelei de interconectare rămâne o prioritate pentru consolidarea poziției geopolitice a României în regiune. Proiecte precum noua conexiune cu Serbia, prin segmentul Petrovaselo de Comloșu Mare–Mokrin, sau extinderea interconexiunii cu Bulgaria către 5 miliarde de metri cubi pe an, sunt esențiale. Aceste infrastructuri permit conectarea strategică a resurselor din Marea Neagră cu piețele din Ungaria, Ucraina și Republica Moldova, transformând rețeaua națională într-un sistem multidirecțional de transport.
Pe lângă aspectele de infrastructură fizică, existența unor bariere tehnice necesită soluții de cooperare bilaterală între operatori. Transgaz și GTSOU lucrează la revizuirea acordurilor privind calitatea gazelor, pentru a elimina constrângerile legate de compoziția chimică și conținutul energetic. Această armonizare este crucială pentru punctul Isaccea–Orlivka, unde capacitatea de export de 4,12 miliarde de metri cubi pe an este momentan limitată de lipsa unei anexei tehnice care să asigure predictibilitatea fluxurilor comerciale.
Contextul energetic regional este marcat de o tranziție către sisteme de stocare și diversificare a surselor. În perioada actuală, sectorul energetic european pune un accent tot mai mare pe dezvoltarea capacităților de stocare și pe integrarea tehnologiilor fotovoltaice. Această evoluție globală și regională subliniază necesitatea unor infrastructuri de transport flexibile, capabile să gestioneze nu doar moleculele de gaz, ci și integrarea noilor forme de energie regenerabilă în rețelele de distribuție.