Un studiu recent publicat în revista Science evidențiază modul în care testele nucleare efectuate de Coreea de Nord au lăsat urme seismice durabile. După detonarea celui mai mare dispozitiv nuclear sub Muntele Mantap în 2017, activitatea seismică din zona sitului de testare Punggye-ri nu s-a diminuat, ci a prezentat o evoluție neașteptată. Cercetătorii au observat că, în loc să urmeze modelul clasic de stabilizare a scoarței terestre, intensitatea și frecvența cutremurelor au crescut în anii care au urmat evenimentului.
Analiza datelor colectate între 2008 și 2025 arată că s-au identificat 1.399 de cutremure în apropierea sitului de testare. Din acest număr, 955 de locații au fost determinate cu precizie, majoritatea fiind fenomene de intensitate mică, sub magnitudinea 2. În ciuda faptului că testul masiv din 2017, estimat la 100 până la 250 de kilotone de TNT, a fost înregistrat de US Geological Survey cu o magnitudine de 6,3, activitatea seismică a continuat să fie prezentă și chiar să crească până în 2025.
Echipa de cercetare, formată din Kwang-Hee Kim de la Universitatea Națională Pusan și Xingli Fan de la Universitatea de Tehnologie din Chengdu, a observat că aceste cutremure urmează două linii de falii paralele. Una dintre acestea este o falie cartografiată anterior, în timp ce cealaltă nu are urme la suprafață. Kwang-Hee Kim a declarat că acest fenomen este complet diferit de așteptările standard, deoarece, în mod normal, activitatea declanșată de o explozie mare ar trebui să scadă în timp.
Mecanismul exact care menține această activitate este încă subiect de dezbatere în rândul experților. O ipoteză este că testele nucleare au deteriorat repetat roca superficială, transferând tensiunea către falii preexistente care erau deja aproape de ruptură. Totuși, explicarea întreruperii de timp rămâne o provocare, deoarece schimbarea de stres ar trebui să scadă rapid. Walter Mooney, de la USGS, a menționat că circulația fluidelor subterane ar putea juca un rol, însă nu există dovezi concludente în acest sens.
În contextul securității regionale, testele nucleare ale Coreei de Nord rămân un factor de instabilitate majoră. Deși studiile se concentrează adesea pe implicarea politică sau pe dezvoltarea armamentului, impactul asupra structurii geologice a regiunii este unul de lungă durată. Această activitate seismică prelungită, observată la Muntele Mantap, demonstrează că intervențiile umane de o amploare atât de mare pot altera stabilitatea scoarței terestre pentru perioade de timp foarte lungi.
Cercetătorii au analizat formele de undă pentru a identifica evenimente slabe, ascunse în zgomotul de fundal, reușind să localizeze activitatea de-a lungul unor zone de falie extinse. Această investigație subliniază complexitatea impactului deținerii de capacități nucleare asupra mediului geologic local. Fenomenul de la Muntele Mantap sugerează că tipuri specifice de perturbări umane pot genera o viață seismică mult mai lungă decât se preconiza în manualele de geofizică.
