Ambasadorul Chinei la Manila, Jing Quan, a declarat joi că Beijingul ar putea „câștiga cu ușurință” un eventual conflict cu Filipine. În cadrul unui discurs susținut la o școală din capitala filipineză, diplomatul a subliniat că, deși capacitatea militară ar permite o victorie rapidă, China nu va alege utilizarea forței deoarece „iubesc pacea”. Declarațiile sale au generat o reacție imediată și dură din partea autorităților din Manila.
Ministerul filipinez de Externe a deplâns afirmațiile lui Jing Quan, considerându-le „puțin constructive” și interpretându-le ca pe o „amenințare abia mascată de recurgere la forță”. Această poziție a fost susținută și de Paza de coastă filipineză, unde contraamiralul Jay Tarriela a catalogat mesajul diplomatului chinez drept o „amenințare directă”. Ambasada Chinei a replicat însă că declarațiile au fost scoase din context de către Jay Tarriela în încercarea de a dăuna relațiilor bilaterale.
Conflictul diplomatic a escaladat după ce ministrul filipinez al apărării, Gilberto Teodoro, a numit China un „făcător de probleme” în regiune. Jing Quan a respins această etichetă, numind-o „absurdă”, și a acuzat în schimb Manila de hărțuirea unor cetățeni chinezi, respectiv muncitori și profesori, fără a furniza însă detalii sau exemple concrete. Reprezentanții chinezi au insistat că scopul lor este menținerea unor „relații stabile” între cele două state.
Tensiunile pe teren sunt marcate de confruntări recurente între navele filipineze și cele chineze în zona disputată a Mării Chinei de Sud. În luna septembrie, Manila a raportat că numărul navelor armatei chineze din această zonă s-a dublat practic față de luna august. Recent, în luna octombrie, Filipine au acuzat China de blocarea evacuării medicale a unui soldat filipinez în apropierea unei insulițe disputate, după ce ciocnirile au fost reluate în iulie.
Beijingul menține revendicări asupra majorității insulelor și recifelor din Marea Chinei de Sud, o zonă vitală pentru comerțul global. Această poziție contrazice decizia unei curți internaționale de arbitraj din 2016, care a stabilit că revendicările Chinei nu au nicio bază juridică. Tensiunile actuale reflectă o escaladare a prezenței militare chineze în zonele maritime contestate, afectând stabilitatea regională.
Disputa privind suveranitatea maritimă în Marea Chinei de Sud rămâne un punct critic de instabilitate geopolitică, afectând rutele comerciale internaționale. Deși există încercări diplomatice de a evita un conflict deschis, creșterea prezenței navale chineze și incidentele de pe teren indică o fragmentare a securității regionale, transformând zona într-un punct de contact constant între interesele de putere ale Beijingului și cele ale Manila inherently.
